poesis

Crai Nou

2012-01-05T08:00:00.000-08:00

Pe cand la cuibu-i pasarea zboara
C-un tipat jalnic ca un suspin
Si, plecand capul sub aripioara,
Pe creanga mica adoarme lin,
Zamfira trista din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se ivise,
Varsand pe frunte-i lumina sa.
De cand in lume gingasa fata
Zambea ca floarea de pe campii,
Numai de soare fu sarutata
Pe sanu-i fraged, pe-ai sai ochi vii.

Parul sau negru ca nori de ploaie
De-a lung pe umeri neted cadea.
Ades copila mandra, vioaie,
De soare-n paru-i se ascundea.

Iar cand pe frunte-i ducea cofita
Cu apa rece de la izvor,
Cand era umeda-a sa gurita
Si-i salta floarea pe sanisor,
Toti trecatorii simteau deodata
O sete mare in pieptul lor;
Beau multa apa, catand la fata,
Si urmau drumul oftand de dor.
Ea canta dulce ca ciocarlia
Ce ciripeste vesel in zori,
Si suna gingas atunci campia
Ca de un freamat de Zburatori.
Ades batranii, stand impreuna
Si ascultand-o pe langa foc,
Trageau cu sortii, noaptea, la luna,
Si vesteau fetei mare noroc.
Dar intr-o seara, sus, pe movila,
O Baba Cloanta, din bobi tragand,
I-a zis cu spaima: Sa fugi, copila,
De strain mandru, cu glasul bland!

De-atunci Zamfira in multe randuri
Vedea o umbra zburand prin nori,
Si toata noaptea sta ea pe ganduri
In doruri tainice, in dulci fiori.
Acum ea, trista, din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se ivise,
Iar glasu-i jalnic asa canta:
Crai-nou, stralucite!
Plansa m-ai gasit,
Cu ganduri mahnite,
Cu chipul cernit.
Inima-mi jeleste,
Dar nu stiu ce vrea;
Nu stiu ce doreste
Inimioara mea.
Caci aude noapte
Freamate de zbor,
S-apoi blande soapte
Ce-i soptesc din nor.
Iar a zilei raza
Cand luceste sus,
Mult apoi viseaza
Visul ce s-a dus.

Crai-nou! vin cu bine,
Cu bine te du,
Dar jalea din mine
Sa nu mi-o lasi, nu!

Sa ma lasi cu salba
De galbeni frumosi,
Cu naframa alba
Si iminii rosi.
Sa ma lasi ferice,
Cu doru-mplinit,
Zburand tu de-aice,
Crai-nou mult iubit!
Iata ca-n valea cea-ntunecata
Un strain mandru atunci trecu,
Auzi glasul, veni indata
Si-n calea fetei pe loc statu.
Blanzi erau ochii, blanda-era fata,
Bland era glasul celui strain!
Caci trecu noaptea, si dimineata
Gasi copila fara suspin.
Trei zile-n urma ea avea salba,
Salba de galbeni pe-al sau grumaz,
Avea pe frunte naframa alba,
Iar flori nici una pe-al sau obraz!

Trei zile-n urma Crai-nou se duse,
Si, cu el, mandrul strain pieri,
Sarmana fata in drum se puse
Si mult il planse, mult il dori!
Trei zile-n urma, colo, pe vale,
Ramase singur un biet mormant!
S-ades de-atunce un glas de jale
Soptind s-aude astfel prin vant:
Tu, ce spui vesel, sus, pe movila,
La cornul lunii tainicu-ti gand,
Cand vine noaptea, fugi, fugi, copila,
De strain mandru, cu glasul bland!

2011-04-16T02:57:00.000-07:00

Imi este dor de unii oameni. Imi este dor si pentru ca lucrurile au ramas neterminate, intr-un stadiu nedefinit, in care stim ca exista o relatie mai puternica dincolo de distante morale si fizice , dar totusi nu facem nimic.
Probabil ca acum timpii s-au separat si nu mai coincid ca atunci cand ne-am intalnit.
Dar asta nu imi este de ajuns ca sa nu imi doresc sa ne reintalnim, sa schimbam niste vorbe si cel mai mult sa simtim prezenta.
Sunt clipe in care absenta cuiva este de neinteles si in care suntem oarecum cu mainile legate.
Ce gandesc persoanele la care ne gandim in acele momente? Primesc lipsa noastra? Noi o primim pe a lor?
Cert este ca intre timp ne instrainam de ce eram atunci ...si totusi, ca un roman care se intoarce acasa dupa ce a fost peste hotare si se acomodeaza, incat peste cateva luni o sa i se para ca nu a fost plecat , am putea relua acel suflet de unde l-am lasat si schimbarile ne vor surprinde subtil, non-violent, pe parcurs, acceptandu-le ca pe niste mici observatii pe care s-a intamplat sa nu le remarcam inainte.

Trebuie probabil sa asteptam cu rabdare neintamplatorul din intamplare.

Struguri

2011-03-31T06:39:00.000-07:00

Bunica mea implineste 80 de ani in 15 aprilie. M-am intors din Timisoara si desi planificasem pe a doua zi asteptata vizita la ea, m-am hotarat sa merg chiar in aceeasi seara in care ajunsesem.
Ne-am uitat in albumul cu poze al satului sau natal. Imi arata mie si tatalui meu o binecunoscuta poza realizata cand bunica avea doar 18 ani si era in ansamblul de dansuri al satului si imi spune: "aici Tata Nitu mi-a adus struguri. Inca strugurii nu erau copti , dar el mi-a adus niste ciorchini mari de struguri."
Cu ce ramanem dupa viata acasta? Ce ramane cel mai important? au trecut 62 de ani de atunci, fata Aurica s-a casatorit cu tanarul Ioan- Tata Nitu pt noi-, au avut 4 copii, au construit o casa impreuna, au trecut prin nenumarate greutati, unul din copii a murit, altii sunt plecati, nepotii la fel si multe alte evenimente de zi cu zi , toate la fel de importante s-au perindat prin viata lor.
Si din toate cele bune si rele, necazuri si bucurii cat de vie a ramas bucuria aceea simpla, de care si acum bunica e mandra:" aici Tata Nitu mi-a adus struguri!" Cat o fi insemnat pe atunci pentru tanara fata ca Ioan al ei i-a adus niste ciorchini mari, necopti si i i-a daruit ei si nu alteia.
Nu pot sa nu-mi amintesc de cuvintele psalmistului: "Si femeia mea ca o vie roditoare..." si bunica mea, tanara si necoapta s-a casatorit la acea varsta de 18 ani, dupa care a urmat ca bunicul sa plece catana in timp ce ea astepta primul copil, sa ramana orfana de mama, sa coordoneze lucrarile la casa si sa se ocupe de gospodarie.
Micuta, agera, harnica si inteleapta a urmat tot cursul vietii fara sa carteasca, asa am stiut-o eu pe bunica mereu si cu un respect deosebit pentru bunicul, care pesemne nu facea atat de multe practic, insa era capul familiei si era un om inteligent, taran cu gandirea limpede si preocupari intelectuale. Gandirea lui s-a reflectat in modul cum au crescut copiii , deschisi spre lume si spre problemele reale si de demnitate ale vietii. El a murit si ne-a lasat cu amintiri frumoase si cu mandria de a fi din neam de ardeleni. Mandria asta se regasea inscrisa parca pe fruntea aceea inalta, in tonul vocii- pe care il regasesc din cand in cand la unii oameni ce au trait in zona noastra si ii iubesc instantaneu avand impresia ca mi-l aduc pe bunicul din ceruri si ca scopul lor de a trai este pentru cateva momente, doar acela de a mi-l aduce mie pe Tata Nitu.
Mi-e atat de draga povestea acestor tarani care s-au hotarat ca evolutia familiei lor se poate face mutandu-se la oras si au vandut pamanturi pentru un petec de casa in oras. Acesti tarani care din randuiala lor simpla, dar atenta, au tinut 4 copii si au trait o viata alaturi intelegandu-si tacit unul altuia pacatele, nevoile, mandriile si originea. Dragostea lor nu a fost dintre acelea patimase, ci socotita parca dupa neamul ce se putea naste. Bunica a fost ceruta ca femeie harnica, de casa, inteleapta, bunicul a fost dorit ca barbat voinic, inteligent si ager la minte . Au mers intr-o directie amandoi construindu-si existeta in spatiul inconjurator si cu oamenii care in acele vremuri insemnau mult unul altora. Relatiile erau importante pentru ca oamenii erau de nadejde si-ti erau sprijin si era o demnitate inainte pe care te puteai baza.
Bunica mai avea inainte de toate credinta: "Ca fara credinta in Dumnezeu nu facem nimic" sau cum spune ea" Dumnezeu dragutu'ti ajuta, sa te rogi..." asa au trecut anii de munca si s-au casatorit copiii si asa bunica s-a retras in chilioara ei cu Psaltirea mereu deschisa, cu lumanarea pe masuta, cu pozele alb negru ale copiilor si a parintelui Arsenie. Asa sta ea si asteapta vesti, cand se marita fetele, ce ai mai facut cu baiatul acela, cati ani are, e din familie buna, ce lucreaza?
I-o fi frica bunicii ca via se usuca? I-o fi teama ca roadele muncii ei nu vor aduce mai degraba rod? Cumva si noi amanam raspunsul, mie insumi mi-e teama ca la prima veste se va incehia povestea bunicii pentru a incepe povestea cea noua si teama asta o simt cu fiori in tot corpul si acum...mai avem noi oare puterea bunicii, a Auricai de 18 ani? Avem in schimb grija de maine pe care bunica i-o dadea lui Dumnezeu in timp ce mainile ii lucrau. Mai ofera baietii struguri mari necopti ? Este probabil mai la-ndemana punguta sigilata de stafide cumparata de la magazin... si pe deasupra sunt dulci stafidele...
Bunica (mica si zambitoare) m-a asteptat ieri in poarta,la plecare m-a condus: "Doamne ajuta! sa mai vii!" Pesemne nu prea am avut vesti nici de data asta...

Intalnire

2011-03-17T02:53:00.000-07:00

este aproape de neinteles momentul in care intalnim anumite persoane in viata noastra.
Neasteptat, la momentul potrivit, aducand viata si multa bucurie, apoi, dupa ce am beneficiat de toate acestea, omul dispare, nevazut. Si luam disparitia lui ca pe ceva firesc, destul de repede revenim la ritmul nostru de viata, desi acum este schimbat, purtand insigna omului intalnit.
Dupa un timp ne dam seama ca a fost cea mai potrivita intalnire, ca a adus cele mai scurte si mai profunde momente de implinire marcate de o iubire neconditionata , neterminata in timp si spatiu. Se va repeta, vor mai trece 1000 de ani? S-ar dilua oare continutul daca acele momente de intalnire s-ar transforma intr-o mie de ani in care sa ne simtim mereu prezenta unul altuia? Nu stim.
Pastram insa familiartitatea tactila a gesturilor noastre, a mainilor, a scurtelor atingeri , dar mai mult plecam la drum purtand in spate privirea celuilalt catre un taram indepartat, aflat parca dincolo de munti, de aer, de moarte. Si apoi urmeaza dorul si neputinta de a mai cuprinde sau de a ne mai lasa prinsi in brate de astfel de clipe,ce se tes parca pe o panza a eternitatii. Si-mi amintesc de panza Penelopei, dar nu, a noastra nu trebuie descusuta pentru ca atat de rar si de incet se tese incat cu greu anticipam eternitatea. Probabil ca la un moment dat o sa ne pierdem fara de timp pe panza asta tesuta in viata reala si o sa ne regasim apoi in eternitatea spre care acum abia nazuim sa privim.
Si totusi, incorsetati de materia trupurilor noastre ezitam sa oferim mai mult, sa ne eliberam sufletul din noi spre a ne darui si altora.

gânduri despre azi

2011-02-14T07:29:00.000-08:00

Am fost la Liceul x. Pe coridor nişte băieţi mi-au spus unde este cancelaria. Am intrat, mi-a răspuns o profesoară că ea este cea pe care o căutam. Am fost vizual dezamăgită, nu aşa mi-aş fi imaginat o profesoară, nu aşa posomorâtă, aşa vopsită, machiată, slăbită de puteri şi parcă fără viaţă. Am întârziat la oră pentru că dânsa era de serviciu. Au intrat alte profesoare , dezamăgite: elevii nu au caiete, sunt dezinteresaţi. O parte din profesoare erau îmbrăcate nepotrivit vârstei, erau prea palide, vopsite şi machiate strident, prea slabe. O altă parte de profesoare dintr-o generaţie ceva mai veche erau doamne plinuţe , parte obişnuite, parte prea masculine, păstrau o rutină în gesturi, măcar , îmi spuneam, au o familie liniştită acasa, au o familie.
Azi femeile nu mai prea au familie. Dar au copii ce se îmbolnăvesc sau se nasc cu anumite boli,nici grave, nici de trect cu vederea.

În clasă mulţi băieţi, spre început interesaţi, subiectul- droguri.
Fete îmbătrânite , feţe schimonosite parcă, mă intimida aproape situaţia, apoi mi-am strâns entuziasmul şi am început să îi îndemn să facem o scenetă, să vedem cine e victima, să ne împărţim pe roluri în medici, prieteni , anturaj nociv, familie.
Elevii glumeau, fără legătură cu piesa, îşi băteau joc unii de alţii, făcând apropouri la colegii lor care poate consumaseră droguri. În final am rămas cu 5 oameni în discuţii, 5 elevi de clasa a 12-a mai interesaţi, mai comunicativi şi am povestit de tot felul de cazuri, de efecte, le împărţisem la început materiale cu ele, apoi de ce mă motivează să fac asta, de cum se comportă ei între ei.
Mi-au spus că da, se fumează în şcoală când sunt profii în pauză...mă aşteptam. Dar fumează aşa ca nişte bleguţi, ca nişte oameni ce nu au speranţe , gânduri, planuri. Nu fumează nici măcar de fiţe ci mai mult de amarul vieţii şi mă gândeam la vârsta lor , la cei 19 ani. Ascultau şi participau tot cei care cunoşteau, care au avut bucuria unor familii mai bune, care nu au căzut, şi ceilalţi?
Pe calculatoare nu aveau instalate programele pentru filme, nu se puteau downloada pt că nu era administratorul care ar fi avut parola pt a putea instala...orele au trecut, 2..nu ştiu ce s-a ales, măcar au rămas cu foile acelea, cu câteva vorbe.
Eu cred că se poate mai bine. Dar de ce aşa profesori de religie? Aşa lipsă de viaţă...unde sunt tinerii de 19 ani?

2011-01-11T09:08:00.000-08:00

Cand oamenii devin cu adevarat liberi!

Un poem de Colin Ryan

Vine o vreme in viata oamenilor
Cand nemilosii si nebunii criminali
Care-i conduc pe cei multi
Pentru propriul castig
Fac greseala fatala
De a se bucura prea mult
De distractia lor bolnava.
Si duc prea departe nevoia lor
De ai calca in picioare pe altii
Distrugand orice urma de viata in siguranta
Si luand absolut toate libertatile
Furand ultimele bunuri
Ca oamenii nici sa nu poata avea grija de semenii lor
Amutind vocile lor cu legi corupte
Infrangandu-i cu o guvernare in forta
Unde nu exista dreptate pentru cei inselati
Si oamenii nu mai au la cine sa apeleze
Cand acest joc nebun
este dus asa de departe
Vine o vreme cand
oamenii nu mai au ce pierde.
Acesta este momentul
in care mintile oamenilor sunt eliberate.
Acesta este momentul
in care omul scapa de frica de moarte.
Acesta este momentul
in care omul devine invincibil.
Devine liber sa faca tot ce vrea
Fara teama pentru viata sa
sau pentru viitor.
Va lua in maini destinul
Departe de mainile insangerate ale celor fara suflet
Toate actiunile le va face hotarat
Cu increderea ca trebuie sa faca ceva
Pentru ca nu are viitor
Si cu atat mai marcata
va fi fapta sa.
Caci fiind pus in fata cu exterminarea
si fara nici-o scapare.
Va lua cu el cat mai multi asupritori
Murind cu bucurie intr-un act de altruism
pentru schimbarea viitorului omenirii.
Aceasta zi se apropie
Ca intotdeauna!
Mintile malefice perverse
se autodistrug intotdeauna!
Pe cand setea lor de suferinta
nu va fi potolita niciodata.
Controland pentru paranoia lor
si frica de oameni.
Pentru ca orice om bun
va dobora aceste brute.
Orice om liber
se va sacrifica pentru semenii lui.
Pentru ca un om care nu mai are nimic de pierdut,
ajunge in deplinatatea puterii
[ .. complet imputernicit .. ]
Si este arma cea mai puternica
[ .. invincibila .. ]

Despre munti si dor

2010-12-09T00:37:00.000-08:00

Sa plangem sub munti
Copiii carunti
De griji si de foame

Cu ochii mai mari
Orbiti de Lumina
Traiesc intr-o sfera
De jale prea plina

Dar este nevoie
De jertfa si zeghe
In neamul acesta al 'nost
Cum este nevoie de veghe

O doina de-ti cant
De dor strigatoare
Ai spune ca-ti cant
A lumii stansoare

Dar dorul meu canta
A cerului stare

Libertatii

2010-12-08T13:35:00.000-08:00

Sa nu-ti inece spiritul, credinta
Aceasta societate inumana
Sa nu-ti stinga flacara privirii
Aceasta lupta impotriva firii

Si ca dragostea-n pridvor sa-ti creasca
Sa nu uiti sa cinstesti sarmana tara noastra
cu sufletul la ceruri
desprins de pe pamant,
iar trupul
sa iti pastreze lutul
atat cat sa-l dai unei cruci

Oglinda ucenicului

2010-11-24T07:37:00.000-08:00

Oglinda asta nu-i a mea
Nu nu!
Nici pret nu dau pe ea
E-a lumii, posibil...

-Va picura sange...
-Nu cumva ati ascuns oglinda in suflet?

-Eu? Sunt ranit?
Cum, de unde imi picura sange?

-Prbabil oglinda e sparta
-Nu vreti s-o lipiti?

-Nu stiu ce zici
Mie nu-mi plac oglinzile
Eu nu ma uit niciodata in oglinda

-Atentie!Muriti!

-Eu?!Mai am de trait...

-Dar stai intr-o balta de sange
e-al dumneavoastra

-Nu stiu ce zici, eu nici sange nu am
Nici puls, nici suflet
Lasati-ma-n pace!

-V-aduc un lipici.
Oglinda se poate reface

-Nu stiu ce vorbiti
Vreau pace!

-Eu tac, ea nu tace
e-a lumii frustrare si infrigurare
Captiva in suflet e-oglinda lumii tale

-Ha !Ha!Ce lume?
In mine traiesc doar oamenii liberi
Oglinda...nu stiu ce-are...
Dar nu-i a mea! Un ban nu dau pe ea!

-Ssss...nu mai vorbiti, sunteti ranit
Priviti in oglinda! Sunteti acolo
Va rog sa nu muriti

Priviti oglinda lumii
Si sufletul fapturii
Stingandu-se incet

-Sa nu murim! Sa nu murim!

-Se pierde un suflet
Dar noi, oglinda
Stam vie si moarta in voi

Intoarcere

2010-11-24T07:25:00.000-08:00

Stapane, Stapane
Mai cheama si-un cane
Sa-mi roada aripile
Sa pregete visele.

Spre sear-as pleca
De tu m-ai lasa
Sa culeg merele
Din vestede suflete

Cu dorul din noi
Canta-ti -vom apoi
Suflarea din noi.

Danseaza hieratic
In zgomotul tragic
si mut
Copilul pierdut
printre crengi

Noi fost-am copaci
Acum deradacinati
Fost-am si frunze
Ale aceleiasi crengi
Acum draga om nici sunete
sunete, plapande sunete
nu poti sa mai legi

Din frunze
si vant ne-om face candva
macar in adieri
sa simti, sa simt
prezenta ta si-a mea.

Asteapta , asteapta
o zi si mai larga
o noapte mai alba
cu zori mai albastre
Asteapta, ne-asteapta
o iarna si-atat.

E mult, e putin?
Nu-i albul divin?

Manifest pentru sănătatea Pământului

2010-11-11T07:21:00.000-08:00

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.

Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cârmă,
Priviţi acest pământ de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!

De nu cumva sunteţi şi voi pândiţi
Şi de sfârşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stârniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.

Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,

Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,

De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus mortea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?

Ca nu atât un ne-nsemnat câştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.

Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!

Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.

Degeaba sânt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strângă cu credinţă,
Când voi zvârliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.

Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amână ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.

Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mândrim
Cu boala nostră, prima între toate.

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă.

Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii...

Adrian Paunescu

Descriere:persoana intai, singular

2010-08-24T12:21:00.000-07:00

Eu sunt o betivana
a noptilor de vara
eu sunt ca o tacere
a unui strigat mut
de vrei
sunt adiere
in sufletul pierdut
eu sunt o pasare
neobosita parca
spre zari inmiresmate
eu ma grabesc s-ajung
eu sunt ca o fantana
secata dupa ploaie
eu sunt ca si pamantul
in care m-am pierdut

Noatea marii betii

2010-08-24T10:56:00.000-07:00

Pasi, de osti frinte prin oras,
Sunt pline de-un intuneric glas,
Si de-un refren sinucigas,
Si in noaptea asta de faclii,
Ne vom uri, ne vom iubi,
Si vom preface noaptea-n zi.
Hai, cetatea nu mai are rai,
Stai, iubirea nu mai are grai, n-are grai,
Eu, abia incap de dorul meu,
Mi-e deznadejde si mi-e greu,
Mi-e foarte greu, mi-e greu.

Haide, haide, ce-o fi o fi,
Sa prefacem noaptea in zi,
Asta-i noaptea marii betii,
A marii betii, si fie ce-o fi.

Hei, barbate cauta femei,
In porti se-nvart deodata chei,
Toporul lui taie miei,
Noi, ne cautam plingind prin ploi,
Potopul zilei de apoi,
E cartalat din doi in doi.
Hai, turnirul nu mai are cai,
Stai, la mine-n sange hai si stai, hai si stai.
Tu, mai joaca ultimul actor,
Tu nu esti eu, eu nu sunt tu,
Eu nu sunt tu, sunt tu.

(Ion Aldea Teodorovici)

Ce dor mi-e de ceruri!

2010-07-25T04:03:00.000-07:00

Pribeag trec prin viaţă ca-n orice poveste,
Iubesc omeneşte şi poate divin,
Dar peste durere atâta cât este,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Sfios scriu o vorbă ca-n orice iubire
Şi poate doar astfel eu dorul alin
Şi peste îngheţuri de rară simţire,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Năuc aştept toamna ca-n orice visare
Şi poate doar astfel am sufletul plin,
Sperând într-o veste ce vine din zare,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Nostalgic mai cred în iubiri fără vină
Şi poate doar astfel răbdarea mi-o ţin,
Deşi aşteptând să se aprind-o lumină.
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Nu-i chip să se nască iubirea cea mare
Şi dorul m-ajută să trec peste chin,
Aş spune adio din of-ul prea tare,
Dar dor mi-e de ceruri şi nu e puţin...

poezia nu imi apartine, pe aceasta cale cer iertare autorului ca nu am cerut voie sa o public, exprima insa atat de bine starea mea de azi...cer iertare din nou si multumesc

Gândul 2

2010-06-20T13:08:00.000-07:00

Lasati-mă să spun cuvântului despre voi
Iubiri înghiţite de zori
Şi de fugiţi lăsaţi-mă să scriu
Să scrijelesc gândul chiar monocrom, târziu
De frica-mpărtăşirii nu vreau sa mor în veci
Mai bine e să sufăr priviri mirate, reci
Mai bine este vai, iubirea să-mi refuzi
Decât să taci stingher în necuprinse rugi.
Eu nu stiu daca e doar un noroc de-al meu
De-a fi iubită doar, mai mult de Dumnezeu
Dar despre ale voastre furnici de sentimente
Ştiu clar ca mi-aş dori să fie mai concrete.
Mi-e dor de un copac cu umbra neschimbată
Şi de copilarie cu ziua neintinată
Mi-e somnu-n trup şi totu parcă-i vrajă
Iar eu un flutur parcă
Ce zbor către apus
Si e tot mai albastru apusul ce mă cheamă
Şi nu mă mai desprind din vechea astă ramă-
De infinit ..
Cuprins intr-un unic suflet
Negăsit, nevăzut, nebănuit

Biografie

2010-06-19T07:32:00.000-07:00

Unde şi cum m-am ivit în lumină, nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind
În mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt ochii plini.
De umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.

Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

Lucian Blaga

Şi iar mi-i sufletul la tine...

2010-05-01T13:43:00.001-07:00

...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...

Din volumul "Şoaptele amurgului", 1920 Elena Farago

Primavara Inutila

2010-04-10T06:51:00.000-07:00

"Sufocata de viata cu program
Si de-acelasi “va urma” cotidian
Al savantilor cu barba, cu sosoni si ochelari —
Pedagogi si profesori octogenari
De algebra, geografie si pian —
Primavara
A izbit cu pumnu-n geam
Si-a fugit din pension
De la “Notre-Dame de Sion”.
I-am citit isprava-n calendar
Si-am pornit indata dupa ea
S-o-ntalnesc in Cismigiu
Sau la Sosea,
Cum faceam alt’data-n fiecare an,
Cand eram si eu ca ea — un licean
Cu frecventa cursurilor pe... trotuar...
Dar de data asta, nu stiu cum,
N-am dat nici macar de urma ei pe drum....
Poate n-am mai cunoscut-o eu...
Poate drumul ei si drumul meu
S-au schimbat de mult,
Si-acum
Nu mai fac acelasi drum...
Sau pe drumul de la Ateneu
Pana la Sosea
Si hipodrom
Primavara n-a-ntalnit in capitala nici un om
Sa-i ureze ca pe vremuri “bun sosit”.
Si probabil ca de ciuda in oglinda s-a privit,
Si-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar in vis
Si ca visul evadarii n-a fost vis adevarat!...
Primavara, primavara,
Inutila mea fecioara,
Nu cumva te-ai sinucis?..."

Ion Minulescu

2010-03-21T13:17:00.000-07:00

Dar

2010-01-20T08:52:00.000-08:00

Se joaca fulgii la fereastra,

e drumu-aprins de felinare

cararea unui sfant ecou...

Iar eu zambesc usor

caci ninge bland, ca in povesti

Ma uit la crengi si-ncep a rade

se zbat si aripi ingeresti

E-n suflet atata bucurie,

ma mir cum de incape-n cer,

copii se nasc spre mantuire

si cantu' ncremeneste-n ger.

E cantul sfant, vers din Psaltire

e iarna grea tot mai usoara,

cobori in gand cu-o lumanare

si-aprinzi lumina-n a mea seara.

E tainica povestea-aceasta,

prea tainica, caci nu o sti,

dar cerul insusi o cunoaste

si vine spre-a te lamuri.

Gand pozat in suburbii

2010-01-11T11:56:00.001-08:00

Iata-te in pragul cautarii

al nebuniei trecutului uitat

pastrat in buzunare

de haine vechi

Canta-mi ! Canta-mi!

Si ameteste-mi visul ramas

prin vechi odai

deschide-oblonul vechi

priveste viitorul

Iti place?

Pastreaza doar decorul

Si lasa-ti sufletul in pace

Sa fuga, sa danseze-n

colb tarziu de vara

Iubirea a ramas pe scarile-nserarii

si podul e pustiu

si ceaiul s-a racit

si paturile-asteapta

zambetul...

prea dorit

Clipa aprinsa

ma prinde in brate

si poarta-ma

n-am inghetat

sunt doar un gand uitat

Paznic

2010-01-11T11:30:00.000-08:00

E alb.

Campul

si ingerii-s absenti

Zadarnic rotim noi cuvintele iubirii

Sa ne-mbracam in straie albe

ca mirii,

nu suntem demni.

Visam coroni de floriinmiresmate

udand mereu cu lacrimi

gradina-n buruieni

Si lacrimile-s gheata

tot sufletului nostru

Noi, sa traim nu stim.

De Soarele rasare

e dupa munti, departe

si nu ne-ncumetam a ne apropia

Sa nu care cumva sa fie secetos

Raul murdar, din sufletul ghetos

Si tot murim treptat

cu flacara in candeli

lasam si cer pastrat

de sfinti si de arhangheli

pamantul insusi este preacurat

pentru a noastre trupuri

traite in pacat

Si-n timp,

al meu suflete, sa stai

de veghe, peste-acest taram

plin de copaci

crescuti de chin

cu crengile tot in pamant.

Break on through to The other side

2009-12-12T03:31:00.000-08:00

de cand nu mai este paine?
de cand oamenii nu mai cer
un colt de cer sau...
altceva
de cand nu mai este casa?
de cand pierduti suntem si drumu-l
ratacim in zori, in nori
privirea nu-ti intoarce de la Soare
El este
chiar daca tu nu-L ceri

Nu privesc, doar caut

2009-12-10T11:40:00.000-08:00

Usoara detasare
din albul trup de ceara
arzanda chemare
spre seara

Din aerul cel rece
ma-nalt peste paduri
cand timpul acesta trece
al meu ramane mut

Si din a vesniciei, impresurari de vise
din colbul efemer
din care m-am nascut
m-arunc in valuri calde
si unde de lumina
si sper si cred si cuget
ca n-am ajuns tot lut

Dar cerul ud, decembrie
si vuietul Salvarii
imi spune sa-mi revin
sunt inca pe pamant

adie inainte-mi
neajunsa constatare
ca n-am suit in trepte
si caut
si astept
cu ochii-atuncea doar
-naltimea s-o ajung

Intalnire

2009-12-10T11:30:00.000-08:00

Sorbind necunoscutul
din lumine,
te-am cunoscut pe tine
Straine
cand seara te-astepta
s-aluneci-n incapere
cand ceasul noptii se auzea cu-ecou
stinsul tau pas si sufletul plapand
se indreptau spre mine
uitand despre cuvant
Tu bratul mi-ai intins
si am plutit de-a pururi;
pe fruntea ta, senine, tacute
asteptau gandurile,
emotiile firave
Mi-ai povestit de suflet
si eu ti-am spus de viata,
tu ai tacut,
tacerea-ti atingand in taina
a mea ruga,
de neincetate glasuri,
ce cheam-o sfanta casa

Stangaci, amorul din cuvant

2009-12-10T11:03:00.000-08:00

Atata risc...
Un porumbel pe-acoperisul casei
Ca in credinta
Cand nu mai poti sa cazi,
sa zbori insa mai sus
e liber cerul
cum liber e si sufletu-n cuvant

Adu-mi in cioc o veste buna
din departari
de la blandul el
si du-i apoi surasul cald
al energiei dintre noi

La ingeri cantecu-i ajunga
privirea-i catre Dumnezeu,
apoi vesmantul alb pe umeri
iubirea sfanta-n apogeu

Intre noi, s-adie ruga

2009-12-09T07:02:00.000-08:00

Hai sa dansam in casa la fereastra
Sa bem vin fiert in cupe de-altadata
Hai sa zambim, iubite, umbrelor
ce se-mbratiseaza -nainte de prefata

Cu slove de-aur scrie-vom povestea
pamantului din care s-au nascut
copiii cerului, inchinati Domnului,
ai dragostei, ce-n brate i-a tinut.

Si-n asternutul nostru de-albe frunze
Sa ne infasuram pana la gand
Sa stam in neclintire, s-admiram
Cum sufletele merg catre apus
si cum coboar-apoi, pe trupurile noi
ca mangaieri de sus,
in clipe albe, reci
stingandu-se-n amurg.

Iubite, ca fulgul de usor si alb
e dorul meu
as vrea doar sa te rogi
s-ajunga si la Dumnezeu.

Pastel:galben

2009-12-07T06:42:00.000-08:00

E plina lumea de gunoi,
Eu stau in cuib si privesc cerul.

Tacerea doarme intre noi
Iubite, gerul...
a inghetat misterul

mi-s ochii tulburati
de-atatia copilasi in strampi
decembrie dur,
doar lacrima li-i calda
si punga cu...argint

Cum au sa-l vada oare
oamenii din gunoaie
pe ingerul tacut?
Cum au sa-i si vorbeasca
cand limba romaneasca
li s-a retras in trupul muribund?

Eu tremur de fior
cand veacul mi-i usor
si alinat de-ai mei;
cand ei, bolnavii vietii,
suspina de dureri
se-nghesuie sub pod
si mor...
cu gandul, nu la zbor

Privire in noi

2009-12-03T06:52:00.000-08:00

Uitand ca viata e fragila

Ne imbracam extravagant

si respiram pe tub.

Marcant.

Hranim doar trupul pentru-o vreme

Cand sufletul ne moare-n noi

Si nici macar privirea goala

nu va intoarce inapoi

pacatul ce-a trait cu noi

si l-am primit.

Putere-ai vrea ca sa regreti,

Dar indoiala te framanta

Ai pierdut scopu' acestei vieti

si-ntors-ai chipul tau

de la privirea Lui cea blanda.

Dar iata ca iti sufla viata

prin tubul plastic de spital,

priveste catre cer

tu scumpa,

fiinta...

primeste valsul cel regal

Decupand imagini

2009-11-23T10:53:00.000-08:00

Purtand un pulover barbatesc
ea imi parea fragila
cu maini subtiri si umeri mici
o fiinta frageda, umila

In parul lung si natural,
palpaiau lumine
din alt cer, mai bland
cu-ngenunchieri de mire

ea citea
straina de-asta lume
si trupul ei strain era
si oamenii cu nume

tacerea-i semana a ingeri,
uimiti de asta viata
ingeri tacuti
plutind departe
de lumea ce ne-ngheata

Cu spatele intoarsa fiind
trecutul isi vedea
ea alerga spre viitor
pe un pamant
ce-n juru-i se rotea

vedere spre munti

2009-11-23T07:30:00.000-08:00

Se-aud talangile in munti
in ceata diminetii
se vede-un om cu traista-n bat
suras curat al vietii

Si candele-ard mocnind a sfinti
pe-acest pamant batran;
iubire de poeti mergand
spre zari...
si vis, vis dus de vant

si se framanta idealuri
pe-aceste culmi
ghetari de munti
si viscolul se joaca-n cer
in flaute si lauri.

Iubite , stai la geamul tau
priveste pentru-o clipa
acest decor, fatidic vis
si-ntinde-mi o aripa.

Invocatie

2009-11-10T11:18:00.000-08:00

"Spre-a fi placuta noaptea, -gradina, trandafirii,
Ce-si risipesc mireasma spre casa, nevazuti,
Ar trebui, prin geamuri deschise aromirii,
Sa parfumeze umbra in care stam tacuti.

Spre-a fi frumoasa noaptea i-ar trebui tacerea
De pajiste retrasa, de cer cu stema grea.
Si s-auzim cum gandul isi toarce-n noi puterea,
Destainuit de-o voce , ce nu va cuvanta.

Spre-a fi placuta noaptea, frumoasa si divina,
Nu-i sunt de-ajuns nici linisti, nici lant de flori, gingas,
Nici trandafiri alaturi de umbra din gradina,
Nici lutul care doarme, lipsit de zvon si pasi.

Ca numai tu , Iubire, poti , binevoitoare,
Unind in noi, in inimi, discret, ce-i voluptos
S-adaugi acestor ore ce n-au asemanare
Si grava adancime a Marelui Frumos"

Scrisoare

2009-11-07T01:12:00.001-08:00

Sufletul ce creste in oasele mele e brut
cu aer rece
si dragoste capruie
Neslefuite sunt aripile mele
verzi si albastre
Sfidand sentimentul incorsetat in dogme
Rauri
Tacere
Mi-a ametit gandul
umbland printre trupuri
Goliti-va de sensuri
Ramaneti numai
ghete tarate prin noroi
si murdariti si plansi
nu va primesc-napoi
Au sa va cada ace din buzunare
si-au sa danseze umbre pe trotuare
si vide, trupurile n-au sa sangere
eu, brut, urat, tot nu ma-ncurc
prin trestii plangatoare
si n-am sa cred acum
chiar nici in ochii tai
iubite.
Simt, muschiul umed peste palme
si cerul.
Te iubesc

Gand

2009-11-05T15:26:00.000-08:00

Alina-mi somnul
Si sa-ti adorm in brate
Oprita parca din lunga-mi
cautare
In jurul meu sa te simt
respirand
Si golul tau in mantia-mi
sa se-mbrace.
Eu iti dau firul cald si palpitand
de viata,
Staveziu fir de sange ce sufletu-ti dezgheata
Tu sa-mi dai ochiul bland,
privirea visatoare,
dar nu nelinistea,
nestinsa-ti intristare.

Cu tine

2009-11-05T10:53:00.000-08:00

Ploua, e toamna,
nu roua din ochii mei
brambura te plimbi
aprinzand lumini
in suflet
cuget hotarat,
dar nestatornica privire
spre pamant.
Cad, licurind in balti,
frunze usoare,
ca sufletul tau
cand iubeste.
Ti-ai dori o odaie
de lemn
cu geamuri mici, rotunde,
si-n casa papadii,
la margine de munte
Din somnul lung
sa te astepte ingeri
cu vinul pus pe masa
Si gusti tacerea aceasta
Ca pe-un firesc amurg
Ti-e gandul surd
Cand duhurile rele
au inghetat la geamuri
privind la tine-n casa
Auzi molatec cantec
inganat de vant,
ca visuri ce se scriu
pe lemnul crud
de brad
esti inca viu,
dar lacrimi te despart
de lume si pacat
induri,
ingandurat

2009-11-05T09:01:00.000-08:00

Cand ingeri bat la poarta ta

zambeste-le si intra-n hora

cu flori in par te-or podobi

cu raze, in matase

si cantece de neam.

Danseaza si spune-le ca mie

doar gandul cel cu bucurie

si ei te-or invata

despre credinta si tarie

pe-acest pamant

buimac de saracie.

Si sa surazi tu mai departe

s-alungi o lacrima din

ochiul stang al lumii

sa sperii norii,

tu miel ce lupti cu lupii.

Invarte dar, tu hora-n batatura

cu-ncredere soldat

cu tineretea armura

si sabie de-om curat

In zborul tau pribeag

s-agati de aripi stele

s-aprinzi cu fiecare

lumina celor orbi

din temnitele grele...

Caci tu stii cel mai bine

cum au zacut in gratii

stramosii nostrii sfinti

slabiti de patimi

insufletiti de dorul

dupa moarte, rai prea bland

Zambeste dar frumoasa fata si prietena

ca te-ai nascut sa lupti pentru dreptati

si sa traiesti iubire si-adevar

pe-acest pamant stingher,

dar mandru ca traiesti

Timpul zboara,cuvantul ramane

2009-11-04T10:39:00.000-08:00

La Paris muzele canta in palmele mele
Corpurile danseaza in ochii Oanei
si sufletele se iubesc pe panze in picturi

eu te iubesc pe tine
cand aburi ies din cada
si vantul gri se joaca pe
terasa
eu prea te iubesc organica cand e
cald
si-n romaneste mi-amintesc de
casa.
Eu te-astept, in roz,
culori spalate
si-o pisica neagra.

2009-11-04T10:03:00.000-08:00

Rasai, rasai

in gura de rai

ca leul, tu zeul

rasai si nu parasi Edenul

in zori vulturii

despart spiritele

urnesc corabiile

vulturii tulburii

mar rotitor

in aur incins

la apus a nins

cu doruri de fete

nimfe prea bete

in aburii apelor

trupul fecioarelor

curatele pantece

sa legene pruncile

barbatii cei plansi

demult au fost dusi

de cozile serpilor

ochii bufnitelor

in prapastia codrilor

Sa cresti copacel

copil mititel

cu sufletul greu

in dragostea lina

ce sfantul o-ngana

Priviti oaspeti mici

ofrande pitici

pentru suflete mari

Cu usa-ntredeschisa

2009-11-04T09:28:00.000-08:00

Micuti copii in sufetul ei

se plimba,

cand ea

canta si surade in somn

Camera simte sarutarile inchise

in gene

si se-mpletesc vise si ganduri extreme

in spatiul inchis

cu miros de culoare si dor,

amintiri de iubire arzanda,paloare

nepotrivita,

iesita din decor.

Flori de mucegai

2009-10-13T11:34:00.000-07:00

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul

Care au lucrat împrejurul

Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,

Stihuri de groapă,

De sete de apă

Şi de foame de scrum,

Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngerească

Am lăsat-o să crească

Şi nu mi-a crescut

-Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric.

Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Resuscitare

2009-10-08T05:36:00.000-07:00

In roba neagra ma simt imbracata

chip de bazalt

si trupul pustiit

cu sufletul calatorind spre razele caldurii

cu ingeri infingand tepuse

de lumina

spre centru, mai spre centru

exact unde zace mort

sufletul vechi

Suavul cantec

2009-10-08T05:29:00.000-07:00

Copiii ingeri trag de crengile-nserarii,
chipul lor alb
e glasul de sfintire

firav, zambetul lor,
regretul murdarului pacat,
dorinta de sfintire

O ingere, cu cata veselie sari tu
in baltile-astea negre
si nu ti-e teama sa nu te murdaresti!
tu fara glas imi canti asa frumos
O ingere, stai tu aici pe banca
langa mine
si-nvata-ma un psalm
sa-l spun mereu
s-adoarma diavolii din jurul meu

Un pas inapoi

2009-10-08T05:26:00.000-07:00

Va judec aspru oamenilor
umerase cu gaturi lungi
de care-atarna funia cu pret mare
Ma sperie pretul ce-l purtati,
apoi ce-l afisati
va judec aspru, tacut si
plec apoi
va judec, trupuri cu zorzoane
si nu vreau sa ma pierd printre cristale
ci gol
si neobservat
sa ma intorc in lumea mea.

ECCE HOMO (Mie)

2009-07-30T13:47:00.000-07:00

"Eu sânt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape
– În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape…

Eu sânt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii –
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii…

Eu sînt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole
–În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sânt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres
–În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne-nţeles !... "

Teama

2009-07-01T13:08:00.000-07:00

"Mi-este tare teama de frunzele moarte
Teama de pajistile de roua pline
Indata-am s-adorm, daca nu ma trezesti
Inima-mi rece o voi lasa langa tine

Ce suna departe asa, dragoste
Vantu-n ferestre, dragostea mea

Sfinx de zapada, tu niciodata
N-ai sa stii ce mult te-as fi iubit
In acele diminete cand ploua
Si cuibul se strica pe creanga uscata

Ti-am pus coliere cu muguri de brad
De ce pe-acest drum ma lasi nimanui
De pleci prea departe pasarea-mi plange
Si nu-si va da vinul via verde pe grui"

Versuri: Federico Garcia Lorca

2009-03-29T09:25:00.001-07:00

La leçon de vol

Tout d'abord tu serres tes épaules
ensuite tu t'élèves sur la pointe des pieds
tu fermes les yeux
et te bouches les oreilles.
Tu te dis à toi-même:
maintenant, je vais voler.
Après quoi, tu dis:
je vole et c'est juste cela le vol.

Tu serres les épaules
à la manière des rivières qui se rassemblent dans un seul fleuve.
Tu fermes les yeux
pareillement aux nuages qui encerclent le champ.
Tu te hausses sur la pointe des pieds
telle la pyramide qui s'élève sur le sable.
Tu renonces complètement à l'ouie
l'ouïe de tout un siècle
ensuite tu te dis à toi-même:
maintenant, je volerai
dès ma naissance jusqu'à la mort.
Après quoi tu te dis encore:
je vole -
et c'est bien cela le temps.
Tu rassembles tes rivières
pareillement à tes épaules
tu t'élèves sur le bêlement des chèvres
et dis: Nevermore
et tout de suite après: froufrou - flûte!
tu bats des ailes de quelqu'un d'autre,
et ensuite
tu deviens ce quelqu'un d'autre
et celui-là sera
à jamais ce quelqu'un d'autre.

Absenta

2009-03-26T00:13:00.000-07:00

"E atata de greu fara tine mereu
si cu tine ar fi mai usor...
Te mai strig, te mai chem din amurg si blestem
si iti strig si iti spun ca mi-e dor!

Sa te-ntorci e tarziu , sa ramai nu mai stiu
daca timpul va vrea disperat
sa amane cu-o zi risipirea de-a fi,
sa ne-ntoarca de unde-am plecat...

E o ceata-n priviri si-amintire de miri
cand visam ca ma-nvalui in ploi,
iar durerea ar vrea sa ne scape de ea
doar sa stim sa mai fim iar in doi

sa te-ntorci e tarziu , sa ramai nu mai stiu
daca timpul va vrea disperat
sa amane cu-o zi risipirea de-a fi,
sa ne-ntoarca de unde-am plecat ..."

Ascunderea cerului in sine

2009-02-08T10:11:00.000-08:00

Cu gandul pe umeri

Am vrut sa inchin

un dor singuratatii

Dar el se ascundea

sub margini de cer

si tu,

calator,

cu desaga amintirilor in spate

nu zareai

nici urma de dor

nu aveai.

Infometat, abia tarandu-se

a inchis cerul

l-a intunecat

in departari

Catre tine

2009-01-31T08:26:00.000-08:00

Tu Pom

mergi la om si spune-i ca am aflat

ca nu e el iubitul meu.

mai spune-i Pom

ca m-am dezradacinat de

pamantul asta

si la prima bataie a vantului

am zburat

Spune-i Pom ca pe pamant l-am iubit

si i-am lasat un lastun

pe locul iubirii noastre

Plec Pom, plec, il las pe om,

dar sa nu spere, sa nu planga

la prima ploaie din an lastunul

se va inalta,

crescand radacini in cer

Infantul

2009-01-24T02:59:00.000-08:00

Numai el a inventat norii

Barbatul cel cu ochi de frunza.

Din graiul tainicei sclipiri

Numai el

a deschis ziua

Nostalgic vant de amintiri

Respiri...

priviri din alta viata

Oh! al meu om

divina fata-o poarta

neclipind.

sarutul, pamantesc alin,

nu-i soarbe chipul, cugetul,

el, bland copil...

isi rabda-apusul

iar eu- fad inteles,

cartesc neajunsul...

Când însuşi glasul

2009-01-20T08:59:00.000-08:00

"Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind ... ca-n vis, aşa vii!"

Ştiu puritatea

2008-12-28T15:19:00.000-08:00

Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defăimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere - vis mut sau faimă?

Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg - cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi...

Nod 23

2008-12-28T03:26:00.000-08:00

"Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!"

eu nu sunt de aici

2008-11-23T07:15:00.000-08:00

Un dor nebun de copilarie, plansul dupa copilarie...
imi amintesc...

Seninatate

2008-09-07T06:49:00.000-07:00

"Ca un paienjenis
tacerea se intinde prin
unghere
Cateva raze mai clipesc
stinghere prin unghere
Si iata-l, visul vine pe
furis
Si intra in odaia mea
tiptil ca un copil.
Pe la fereastra,
Ca un batran cantand din
flaut,
Trece vantul rece
Cu-atatea vise-n traista
lui albastra
Tacere...ochii zilei
s-au inchis
In seara asta ce-mi
mai spui tu,vis?
Te-ascult, vorbeste-mi,
dar incet, incet si mult,
Si vorba ta sa semene
tacerii..."

gand

2008-08-25T14:31:00.000-07:00

Pentru cel ce-asculta
amorul firelor de iarba
Pentru umbra geloasa
ce-ti ascunde corpul
Pentru zambetul furat inaintea zorilor
Pentru cantecul iubit inaintea iubitului
Pentru parul ravasit inaiintea vantului
Pentru cafeaua gustata inaintea sarutului
Pentru cel inaripat inaintea pasarilor
Pentru coapsele strigate inaintea sunetului
si coasta lovita inaintea caderii
chitara dinaintea iubitei
sanul inaintea atingerii
scena dinaintea gandului
raza din spatele norilor
si rasuflarea ta pe corpul iubit de ocean
dar catre poezia ochilor prea mari
unduirea salbatica a trupului
ritmul tribal al muzicii
parfumul ispititor al pielii
copacii decorati cu frunze
si vara cu pasul sau mare
iubire
sau fantezie coplesitoare.

Privire fugara

2008-08-25T14:13:00.000-07:00

Femeie frumoasa
cu piele-aramie
de val doar cantata
de plaja pustie...
ti-e gandul departe
ai trup de pruncie,
privire suava,
femeie-aramie

Batrani stau pe plaja
cu riduri tacute,
un vant sa-i mai treaca
si soapte pierdute
in tulburea apa
si pasari ce zboara
ca ganduri trecute..

Un zambet de fata
prin anii cernuti
in viata uitata...

Iubirea prea mare
batranul o-arata:
sarut desuet
romanta-afectata

Picior ezitand
al doamnei negrese,
un zambet uitand
durerile dese...

asa mi-a soptit
cu fina tristete
nisipul cel ud
de lacrimi culese
ca gandul cel gri
nu are scapare
aici in ocean
paleste sub soare
ramane doar viata
si clipa-
fugara-alinare.

Invocatie in alb

2008-08-25T12:29:00.000-07:00

E ca si cum timpul ar sta in loc
stii?
E ca si cum as ramane prinsa in
asternuturile tale
in miros de crengi fragede,
in gene-nchizand
dorul de-a face dragoste...
Cantec strain e asteptarea ta,
sunet crispat -
prea mult studiat
iubit alterat
pe-un raft ne-am uitat.

Enigel

2008-08-25T12:23:00.000-07:00

Priveste ce somn se-apropie!
Arunca-ti inima si fugi.
ascunde-te
n-ai inteles?
tu zbori prea sus, ai aripi prea usoare,
iar vantul nu te-ntoarce nicicand catre pamant.
Nu incerca,
renunta la privirea si trupul pamantesc
Doar zborul tau e-un necuprins ceresc
In maini de lut si-n radacini adanci,
n-ai sa gasesti sarutul ce te-a nascut atunci
N-ai cum s-asculti, sa simti, nu apartii nicicui
Intoarce-te, atat .
Intoarce-te.

Wild wild angels...

2008-08-06T03:37:00.000-07:00

		http://www.mp3lyrics.org/hNW

"Don't talk to me of shattered dreams Of course you don't know what it means To live for someone else you can't just take it Oh and when you're bitten by the truth You blame it on your misspent youth you never seem to learn by your mistakes. So don't talk to me of wild wild angels Wild wild angels on the skyways Those wild wild angels on the highways of your life 'Cause it's people like you who never knew What wild wild angels have to face. Oh and I ain't hangin' round to see You turn on someone else like me I'm still alive and you know the way I live But baby that's one way you'll never be Such simple things you fail to see You take back ev'rything you ever given. So don't talk to me of wild wild angels . . ."

Lauda omului

2008-07-09T07:05:00.000-07:00

"Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dunga de caldura,
oamenii-o emotie coplesitoare...
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din puncul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare...
Sunt miscare-adaugata la miscare,
si lumina ce-o zaresti, din soare!

Din puntul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zburand.
Oamenii sunt pasari nemaintalnite,
cu aripile crescute inlauntru,
care bat, plutind, planand,
intr-un aer mai curat-care e gandul!"

NeNichita Stanescu

2008-06-25T16:32:00.001-07:00

"when you're a stranger, people are strange"

"...ca si departarile!"

2008-06-05T01:08:00.000-07:00

"Marile din nou sunt ude, iar tarmurile..."

2008-06-02T10:47:00.000-07:00

2008-06-01T14:18:00.000-07:00

Poem

2008-05-30T23:25:00.000-07:00

"Si totusi asta ramane cel mai important
vechiul copac pe care l-au mai vazut si altii,
femeia dintai, pe care-au mai iubit-o si altii,
piatra dintai, pe care-au mai impietrit-o si altii...
Si totusi asta ramane cel mai important,
ca nu te mai poti intoarce
pentru ca te-au intors altii,
mereu altii si altii si altii,
incat "tu"nu il mai recunoaste pe "tu",-
si trec unul pe langa altul, amestecandu-se cu alti..."

In geamul straveziu

2008-05-30T23:16:00.000-07:00

E vant...
Dar ganduri ma apasa
De-ar trece-n adiere,
De-ar trece cu-o tacere!
Am nevoie de frunze,
de frunze care pleaca;
E vara...
Frunza -abia se naste
Si tot din vechea creanga...
Mi-e dor de liniste,
in trup, in gand...
Copacii ma alina
O pasare ma-ndeamna,
Dar umbra,
soarta-mi este
in lumea solitara.

2008-05-28T15:06:00.000-07:00

Hmm...

2008-05-27T11:11:00.000-07:00

Se urca gazele pe mine
Si eu surad...
Suratelor, eu
nu sunt un copac...
As vrea sa fiu!
Te privesc:
Ai aripi,
Transparente aripi,
si-ti place
mai mult sa zbori.
Acum insa,
stai pe mine.
Daca nu vrei
sa pleci...
Eu nu te oblig
Atingerea ta,
fie si doar din priviri,
ma face sa zambesc
Canti?
Dar ce...tu?
bine, canta-mi!

Un timp

2008-05-27T11:03:00.000-07:00

Ce seara tacuta
si linistita
Nici nu te mai astept...
Ti-am uitat si buzele
Putin din sclipirea ochilor
Imi adoarme pe suflet
Te-as fi iubit,
Ma gandesc totusi la asta.
Si la faptul ca atunci, candva
urla un:te-as iubi!
Tu ai stiut?
Ai stiut ca sub privirea ta
adormeam in serile
de iarna?
Tu colindai, cantai,
zambeai,
dar nu iubeai...
nici eu.

Respir

2008-05-25T13:52:00.000-07:00

Nu simt.. nimic,
Si totusi,
e o teama de ganduri
si de soapte,
O casa din povesti,
Un om al nimanui
rostind cuvinte
moarte,
Un suflet pustiit
Si-alt om ,
ce sta de paza
Mi-e spaima
de iubire,
de ochi
ce ma vegheaza
Si chipul tau de lut
Nu imi mai pare-o arta,
Ci strigat,
incremenit in apa.
Si frunzele le vad,
deja mucegaite
Hoinar, un om
mai trece
sa-mi fure
pazitorul
Si pasnicul
meu suflet
a parasit
decorul.

In alb

2008-05-25T07:21:00.001-07:00

(maini) (evantai) (chitara) (teatru)

niciun fel de decor mama nici nu stie piesa dar o si detesta
mama... (incercari de lacrimi)
se teme de numarul 13
...ma iubeste, nu ma iubeste 43, 34

cum iubesc , cum umbla si cum sunt imbracati
imi vine sa fug nu se poate trai fara teatru!
imi iubesc mama, o iubesc mult
in mine vorbeste egoismul omului de rand
exista o situatie mai stupida decat asta?

cine sunt eu, ce sunt eu?

nu pot sa traiesc fara ea
...sufletul mi-e plin de dumneata
suntem singuri... ...ce copac e asta? (alintare)
nu are personaje vii
trebuie sa infatisam viata..cum ne-o inchipuim in visurile noastre
intr-o piesa trebuie sa existe neaparat si dragostea... pestii cei tacuti ai apelor si-aceasta biata luna
si sufletul lumii sunt eu
imi amintesc totul, totul...totul

o data la 120 de ani deschid buzele pentru a vorbi
un singur lucru stiu:ca mi-e sortit sa viu in lupta inversunata si invrajbita cu diavolul

e un baiat cu toane si plin de trufie nu-i asa ca piesa e ciudata?
decorul a fost atat de frumos
mai stai...o ora macar.. e cu neputinta!
ai talent, trebuie sa mergi mai departe
tinerete tinerete
sunt mereu scoasa ca din cutie Au..Au!
femeile noastre, de obicei, inainte de a cuceri inima cuiva, sunt indragostite de el pana peste cap
Are un glas frumos si trist si se poarta ca un poet.

e liniste...nimeni nu face nimic
Dar uite ca si ei plang si rad la fel ca toti ceilalti

soarele asta nici nu s-a apropiat de dumneata si ai si inceput sa zambesti
ma intreb: Ce-i atat de frumos in viata mea?..

simt ca-mi irosesc viata
nu sunt eu oare nebun? Pe malul unui lac, traieste din copilarie o fata tanara
Visez visez
comedie
ma gandeam daca sa ma fac sau nu actrita
ne despartim

Daca vreodata vei avea nevoie de viata mea, vino si ia-o
cel mai potrivit lucru ar fi ca dumneata sa-i dai niste bani
ba am bani, dar vezi, sunt artista si toaletele...
Mama pac pac
n-am mai fost stapan pe mine mainile tale sunt de aur
de ce te lasi influentata de acest om?
pe omul asta il stimez iarta-ma, nu stiu sa mint
daca-i asa, am eu mai mult talent decat voi toti la un loc

targovetule , parazitule
zgripturoaico!
zdrentarosule , om de nimic nu trebuie sa plangi
Iart-o pe mama ta pacatoasa nu mai pot sa scriu

Nu deznadajdui, vor trece toate
el o sa plece, iar ea o sa te iubeasca din nou
Daca vreodata vei avea nevoie de viata mea, vino si ia-o!

Sa mai ramanem... Esti putin ametit...trezeste-te!
Dumneata sti sa te jertfesti
Ma cheama ceva spre ea

ce putin te cunosti ...care te poarta in lumea visurilor

V-ati inteles cu totii astazi sa ma chinuiti?
Esti tot al meu crezi ca te ligusesc?

am eu aere de mincinoasa?
N-ai sa ma parasesti! N-am vointa
Ia-ma , du-ma , dar sa nu ma lasi sa fac un pas fara tine!

Asadar, plecam!
chiuvete
Uite-o rubla, impartiti-o-ntre voi sa-mi pastrati o amintrire ...buna!
Zarurile sunt aruncate

(negru)
a debutat la un teatru de vara, undeva langa Moscova pe vremea aceea ma pierdeam

erau si unele momente cand striga cu talent, cand murea cu talent!... o imaginatie cam dezordonata iscalea: Pescarusul

ce usor e sa fi filozof pe hartie si ce greu e in realitate
Ah, vrei sa ma deochi?
Dumneata mi-ai spus ca ai uitat tot si ca nu mai esti suparat publici sub pseudonim si...
intr-un cuvant: tot vechea poveste
...iubeste lacul ca un pescarus
Costea, tu nu joci?

Purtam o toaleta minunata, orice s-ar spune, stiu sa ma-mbrac!

Costea canta... e trist, bietul baiat
impresioneaza, doar atat...si cu asta nu ajungi departe!
Costea,....lasa-ti manuscrisele si hai sa mancam ceva.. forme noi

am sa-ncep cu ploaia al carui ropot l-a trezit pe erou
scrie, pentru ca scrisul se revarsa liber, in sufletul lui
si ochii parca-ti sunt mai mari!

am putut plange, dupa doi ani, pentru prima oara

traiam vesela ca un copil
e timpul sa plec nicio dragoste nu-mi incalzeste sufletul
De ce-mi spui c-ai sarutat pamantul pe care-am calcat?

eu sunt actrita... el nu credea in teatru
Pe malul unui lac traieste inca din copilarie o fata tanara Despre ce vorbeam?

Joc cu placere, cu entuziasm...
imi fagaduiesti?

il iubesc chiar mai mult decat inainte
pe malul unui lac... si asa , in lipsa de altceva o nimiceste ca pe un pescarus

ce bine era inainte...ce viata fericita si curata iti mai aduci aminte?
si cui foloseste...
principalul e..puterea noastra de a indura...

eu cred si sufar mai putin

violet-stare de a fi...

2008-05-21T13:35:00.000-07:00

Gandul despre tine

2008-05-21T04:49:00.000-07:00

Oh!Ce dimineata...
Nicicand n-am s-o iubesc mai mult
Si ce pamant de glie!
sfant...amorul marmorei tale
Copile drag, indeparteaza-ti pasii!
Ia-l umbro departe cu tine,
Caci s-a indragostit de o statuie

Viseaza mereu...
zbor de atingeri pe hotare nelimitate
-De unde cunosti tu atat de bine
locul nasterii tale...
universul nepatruns?!

Dar ochii lui vad acum brunul pamantesc,
Emotia firelor de iarba
Vad cantecul lemnului cioplit

Dimineata iti patrunde pielea
Si tu confunzi suflarea aceasta
cu vorbele fecioarelor ingeresti.

Ti-adie un gand frumos
peste fruntea-ti curata,
ochii albastri,
vesnic uimiti de transparenta
sufletelor

2008-05-19T14:34:00.000-07:00

Pe tine nu te-am vazut...
O singura viata in pamant
si apoi separata in lume
Cu trunchiurile unite
de jumatate unite trunchiuri
Uitati sa faceti umbra
Aerul rece adoarme.

azi

2008-05-15T00:17:00.001-07:00

2008-05-12T11:44:00.000-07:00

" Vreau sa te privesc
Nimic mai mult. Caci ce vad pe pamant
M-a-nnebunit si-adeseori patrund
In sanul lui, la cei ce-mi tes ursita
Dar ajutor nu aflu. Le-am cerut
Ce nu-mi pot da, de-aceea nu-i mai caut."
Hai, vreau sa te privesc...!

2008-05-12T11:20:00.000-07:00

"Din tinerete inca,
Spiritul meu s-a despartit de oameni
Si n-a privit cu ochii lor pamantul,
Caci eu alt tel avut-am decat ei,
Marire nu ravneam, simteam intr-altfel,
Iar bucuria, chinul, dorul meu,
Puterea, m-au instrainat de dansii
Pana-ntr-atat ca-nsufletitu-mi trup
Era desprins de suflet, iar din toate
Fapturile din jurul meu, doar una...
Dar despre ea vorbi-voi mai tarziu."

Revarsare de ape in miezul unui gand

2008-05-11T21:44:00.000-07:00

Intalnirea cu cartile ma emotioneaza.
Eram imbracata in alb cand ne-am vazut. Nu ma gandeam la nimic. In gratii de balet emotiile ma stapaneau ca si cand dadeau tarcoale unui indragostit ce se teme. Se teme sa nu fie iubit.
Ascultam. Cartile astea insira cuvinte sau...? Apoi am citit ca pentru un timp trebuia sa te rupi din trupul meu...

Eu am plecat de acasa pentru a ma intalni cu niste oameni ce fac schimb de carti. M-am machiat.
Cu grija mi-am desenat ochiul drept. Negrul creiona apoi neclar ochiul stang- superficiale lacrimi datorate machiajului! Mereu. Dar eram in sfarsit pregatita de o intalnire cu oameni.

As vrea sa cumpar o carte! Ah, banii ii dau chiar eroului...Da...
E cam racoare. Pe o jumatate a corpului se urca o toropeala, sunt cuprinsa puternic cu ambele brate. Nu fac nimic Sunt poate deshidratata...Ma feresc si-acum sa spun " vulnerabila"- desigur, sunt din nou intre oameni, daca privesc spre dreapta scaunul nu e ocupat. De ce stai tu in stanga?
Da, m-am retras din subiect. De ce stai tu in stanga? incep sa cred ca m-am tras din predicat. dupa predicat o interjectie.
Voiam sa spun ca inainte de a intra in aceasta sala, am vazut o oglinda.Timpul era de peste 120 de secunde de cand ma despartisem de carti. Sa fi fost cam 300 si de secunde -maxim. Din profil umerii mei se aplecau. in portret machiajul stricat si parul ravasit. De ce nu pot sta drept si in fata cartilor?
Am observat ca nu eram complet imbracata in alb. Pantalonii mei purtau o alta culoare. As vrea picaturi reci de apa cazand. Ar intra in trupul meu nemachiat, in chipul dezbracat si s-ar contopi. As uita de apa si de oameni. M-ar machia niste cuvinte, mi-ar contura unduirile niste povesti si atunci as sta drept...Ma contrazic?
Prea multe ganduri...prea multe.
Cert e ca as vrea ca filele cartii tale, omule, sa nu-mi aplece umerii si ca emotiile lor sa fie picurii recazandu-mi pe trupul gol, sa-mi umple sufletul, sa-l inunde.
Cu primii zori copilul alearga frunzele. Cand trece toamna ei, degetele nu mai ating sunete de pian...barbatul se retrage in pantec, caldura in zori si raze din ochiul spart al unui geam, din mijlocul cuvantului ce arde, femeie- pe fila unei carti

Statuia...ea

2008-04-09T10:54:00.000-07:00

Intregul ei trup
se impletea cu flori impietrite
Fiecare atingere
se imprima in infinit
Intregul ei trup
se pierdea in gri
Etern

Firul

2008-03-17T14:43:00.000-07:00

Martora a iubirii altora
observ copacii cum se uita la mine...
Refuz sa ma gandesc mai departe.
Acoperisul caminului tradeaza-un rosu apus
Ploi multe s-au rasfrant asupra lui,
Ploi...
Azi e doar atata lumina
cat sa nu-ti frangi gatul
cazand in intuneric...

In gri deschis

2008-03-11T00:58:00.000-07:00

Copacii mei nu sunt ca ieri, ca azi
Sunt prea umbriti de mantia
batranei...intristare
Trag banca la o parte,
Ma-ndepartez c-un gand...
n-as vrea ca ziua asta
sa-mi cante amorul frant!
Chiar parcul e mai gol
si pustiit de vise,
copacii aplicati si
falsa profunzime.
Nici frunzele nu cad,
nici vestede, nici albe,
nici umerii mei goi nu se ascund
de soare
nici soare-n trista zare...

Absenta-i constatare
E doar un fapt.

o pasare mai canta-n departata lume
si gri deschis in oameni,
in ochii tai, straine,
seninul tau apune...
Oh...monotona viata!

Pean

2008-03-11T00:48:00.000-07:00

"Nu trebuie intelese sentimentele,-
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie intelesi porcii,-
ei trebuie sa fie mancati.
Nu trebuie intelese florile,-
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie inteleasa pasarea,-
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa...
Nu trebuie mai ales sa intelegem,-
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
intr-adevar mai ales sa fi fost."

...Nichita

Strigarea numelui

2008-03-10T00:38:00.000-07:00

"Eu i-am aratat ei o piatra verde
si am rugat-o sa nu plece.
Eu i-am aratat ei un cal cu sapte sei
si i-am spus: nu pleca!
I-am aratat o piatra zemoasa si i-am spus:
Mananc-o si nu pleca, nu pleca!
Pe fiul tatalui meu i l-am aratat ei.
I-am spus: uite ce tata frumos am!
Ramai si nu pleca!
I-am aratat un trifoi cu patru capre;
o inima cu doua trupuri;
o pasare care zbura inlauntrul oului
si i-am spus: nu pleca tu de la mine!
Dar ea
a plecat pentru ca incepuse sa plece.
Am strigat dupa ea:
Spune-mi macar cum te cheama, daca pleci,
spune-mi macar cum te cheama!
Ea
si-a intors numai atata chipul
cat sa-i fie profil peste umar,
si-a spus ceva din care am auzit
daca am auzit...
mie singuratecului mi s-a parut
ca mi-a zis:
A venit toamana, e timpul ca indragostitii
sa stie numele iubitelor lor-
dupa cum frunzele cand soarele le bate
banuiesc ca au umbra...!
Cred ca umbra era cuvantul pe care
l-am deslusit,
inainte de a pleca Umbra.
Iubita mea.
Iubita frunzelor..."

Nichita Stanescu

Asternand nesabuitul in atingeri necunoscute

2008-03-09T14:14:00.000-07:00

Centrul universului uitat e prea departe
e prea departe ca tu sa-l mai pierzi!
Te pierzi in schimb in neguri de amoruri frante
si pierzi insasi amorul gandului nespus...
Tu, nesupus, esti ratacit in carnavalul mastii,
Dar nu porti masca lumii,
ci a iluziei fata
Visand, tu fredonezi prapastia unui gand:

Ritualul fiintei voastre un univers impaca,
Puternice vibratii in trupul tau pulseaza!

fiori de nicaieri,
dar sufletul restanta...
Ce-ti pasa?
Chiar cerul si cu marea un univers incheaga..!

Vant

2008-03-03T07:46:00.000-08:00

Verde
Oh!
Atata verde sa-mi incante viata...
Fraged ca sufletul lui...
Fara de taine tainuind,
Verde uman.
Frunza.
Frunza tu si neagra si verde
Tu, nastere si moarte...
Ca noi,
voi frunze, sunteti!
ca noi, in atingeri tematoare...
Ca noi, asezati unu-ntr-altul
pe un singur pamant.
Doar deasupra noastra,
netarmuitul acestui albastru
ne poate sfida
pamanteana dragoste,
rapindu-ne.
Verde, verde in umbra si in soare...
ce combinatie perfecta
i-ar da umbra luminii!
Ce combinatie perfecta daca tu ai avea umbra!
Sa nu faci tu umbra pamantului!
Ce indignare, dragule...

2008-03-01T01:37:00.001-08:00

Facand lumina in mine

2008-02-29T23:52:00.000-08:00

"Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?"

Ana Blandiana

Trup gol

2008-02-27T13:56:00.000-08:00

Tu...tu...tu
si aerul asta atat de rece
si intunericul asta din camin
tu mereu, ca si altadata,
ca niciodata
Tu, acelasi inger ce-mbraca
atat de strasnic
pornirile de demon...
Dar vad ca umbra aripilor tale
atarna greu
a victimelor, regretata desfranare
Mai canta-mi tu un ultim cantec,
Iubeste-ma-ntr-un singur dans
si piei!
piei de tinere fecioare-n lumea ta
nebun prea mare!
deschide ochii si nu conta
ca-i inchisoare
in lumea ta,
doar poti lasa ispita-mbietoare
si poti urma in urma ta
o umbra spre scapare

Nechemat

2008-02-10T17:28:00.000-08:00

Sunt clipe...
simt...
pulsul tineretii
alearga
rasuna
asurzitor
si urla
de spaima
in sufletu-mi
nebun...!
Opreste-te!
opreste-te iti spun
Te rog, opreste-te!
Dar ca un gong
izbeste
atat de puternic!
Ca tacerea lui,
mi-este surzenie.
...si fara glas
aud loviturile
tot mai aprinse...
ca pulsul
unui
vis renegat

Pentru tine

2008-02-08T06:50:00.000-08:00

as sorbi picurii de ploaie...sa nu mai cada-n lacrimi pe pamant
as sterge "pamant" si as scrie" lumina"
as invata sa numar de la doi si restul ar fi continuarea a doi...
as pune-n dictionar "atingere" langa "infinit"
i-as spune calator doar celui ce iubeste, caci spera
as crede curat cuvantul strigat din ochi, din buze, din tot!
as rade de fumul ce crede-a ne minti, caci stiu ca-i un simplu fum..

"curaj" e fara antonim,
iar "trist" nu-l dau celor ce plang, doar celor ce au citit la "a"
si spun ca muntele e siguranta

as aduna fir cu fir de colb daca n-as sti deja
ca te afli gata format din toata lumina,
aceeasi "lumina" inlocuita,
care mangaie, arde si
naste...ce naste?doar tot ce poti vedea...
incepand cu o dimineata

dorinta

2008-02-08T06:32:00.000-08:00

Eu incercam
sa rostogolesc
in aer
eternul
"te iubesc"...
Dar iata ,
ca se prabusea
inainte de-a -l
putea rosti
in gand macar.
De aceea,
cu ac de gamalie,
l-am facut
decoratie
pe o
pagina.
Acum observ
ca
te iubescul
meu
mazgaleste albul.

Desen dupa natura

2008-02-08T01:21:00.000-08:00

"De ce sa ne intelegem unii cu altii,
de ce sa iepure, de ce sa cal,
de ce sa elefant, de ce sa covrig,
de ce sa brad, de ce sa stejar.
De ce, de ce!
Ca un pacat este viata, -ca un exil.
Ce bine mi-a fost pana cand maica-mea
s-a intalnit cu taica-meu.
De ce sa ma treziti din somn,
de ce sa va spun ca sunteti urati!
Sunteti urati dragii mei,
tulburatori de urati sunteti dragii mei,-
lasati uratul sa vina la mine!"

Nichita Stanescu

Cetatean al patriei

2008-02-07T04:23:00.000-08:00

" Cea mai importanta idee este cea care se repeta secunda de secunda in al meu creier.
Sint fericit ca sint cetatean al Romaniei.
Cand sint trist, sau cand nu sint trist, cand sint inspirat, sau cand sint bleg, sau numai obosit, -cand sint vizionar, sau cand mi-e somn de mine insumi, -toate acestea le gandesc si le formulez in minunata limba romana.
Nationalitatea nu este o analiza de sange, ci o optiune. Domnul Rosenthal care a pictat cu inflacarare chipul femeii, "Romania Revolutionara", cu salba de aur pe deasupra de sanii laptosi, pentru mine a fost un bun roman. Domnul meu profesor de liceu, cand m-a invatat sa gandesc cu subiect si predicat in miraculoasa limba romana, nici o secunda nu mi-a dat prin creierul meu tanar ca nu poate fi altceva decat un brav cetatean al patriei mele.
Sintem ceea ce iubim. De la Altamira incoace, taurele arata colorat. Culoarea cea mai scumpa inimii mele este culoarea limbii romane.
Dragii mei, nu va mai lasati provocati de superstitiile unor fosti tradatori, a unora care-si spuneau lor insile oameni si se laudau ca sint romani, fara macar sa stie taina acestei sperante umane care se numeste limba romana.
A fi cetatean roman este o dragoste si o optiune, iar nu o stare sangeroasa a eprubetei.
Dragii mei, ce frumoasa este Romania luptatoare si cu salba de aur pe sanii laptosi!"

Nichita Stanescu

Cantec

2008-01-31T07:20:00.000-08:00

"Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini."

Sortit

2008-01-27T15:31:00.000-08:00

Caci cel cu ramuri inverzite
nu mie ci tie iti este...
Caci ma-nvaluie-n sentimente...
imbratisata-mi sunt de crengile,
care nu din mine, ci din tine-si iau
cutezanta de-a se naste-
pastrand inca adanc in trup durerea
facerii,
de care-i alearga nebun radacinile-i
sub pamant,
oprind fuga crengilor in inalt,
dar nu din mine,
ci din tine apare neincetat
frunza verde , a
vestmantului sau
ucigator

2008-01-27T14:48:00.000-08:00

E frig.
E curat.
Pamantul e ud.
Omul tace.
S-ar plimba printre acesti pomi...
Ce nu il lasa?
Omul e captiv inauntrul sau...
Inauntrul sau e adapost-
De-acolo priveste pamantul ud.
Portret static in exterior.
Ca un fluture prins, frunzele se zbat langa copaci.
In neclintirea lor, statuile copacilor ma privesc.
Ochii mei nu clipesc,
Observ.
Inspir ud, mirosul trunchiului lor...
Ei imi respira sufletu-n vazduh...
E frig
E curat

2008-01-24T11:50:00.000-08:00

Noi unul suntem de azi inainte.
Vazut-ai tu umbra mea pe strada?
Umbro, tu ai crezut vreodata
ca una doar numindu-te
dintotdeauna ,
se vor iubi doi sub numele tau?
Am sa va spun ca eu nu merg
ascunsa pe picioarele lui,
S-a intamplat doar intr-o zi
sa pasim pe aceeasi clipa,
sa atingem acelasi zambet
si orbi sa alergam,
disperati spre lumina.

2008-01-24T10:21:00.001-08:00

Sunt oameni
seriosi aici...
Si tu nu stii
ca..om serios
nu inseamna
sa suferi
Inseamna sa rabzi
orice bucurie
fara
sa-i expui ranile,
sa-ti asumi ideea
si concluzia
fericirii tale.

Dar sa iubesti,
aceea nu ti se
adauga, desigur,
a fost ideea mea.

2008-01-20T14:37:00.000-08:00

Daca vrei sa tii aceasta camera-nchisa
Te vad de la geam
privirea in ganduri ti-e prinsa
Te-asezi mai apoi
in timpul povestii nescrise
de mine,
desprinsa de tine

si-mi jurai tu zambetul de dimineata,
stiam de pe-atunci
c-a-ti iubi fiinta prea tare
prea putin fi-va
acum...cand moare ascunsa
in a trupului neinduratoare, tainica
...Departare