sâmbătă, 16 aprilie 2011


Imi este dor de unii oameni. Imi este dor si pentru ca lucrurile au ramas neterminate, intr-un stadiu nedefinit, in care stim ca exista o relatie mai puternica dincolo de distante morale si fizice , dar totusi nu facem nimic.
Probabil ca acum timpii s-au separat si nu mai coincid ca atunci cand ne-am intalnit.
Dar asta nu imi este de ajuns ca sa nu imi doresc sa ne reintalnim, sa schimbam niste vorbe si cel mai mult sa simtim prezenta.
Sunt clipe in care absenta cuiva este de neinteles si in care suntem oarecum cu mainile legate.
Ce gandesc persoanele la care ne gandim in acele momente? Primesc lipsa noastra? Noi o primim pe a lor?
Cert este ca intre timp ne instrainam de ce eram atunci ...si totusi, ca un roman care se intoarce acasa dupa ce a fost peste hotare si se acomodeaza, incat peste cateva luni o sa i se para ca nu a fost plecat , am putea relua acel suflet de unde l-am lasat si schimbarile ne vor surprinde subtil, non-violent, pe parcurs, acceptandu-le ca pe niste mici observatii pe care s-a intamplat sa nu le remarcam inainte.

Trebuie probabil sa asteptam cu rabdare neintamplatorul din intamplare.