joi, 17 martie 2011

Intalnire

este aproape de neinteles momentul in care intalnim anumite persoane in viata noastra.
Neasteptat, la momentul potrivit, aducand viata si multa bucurie, apoi, dupa ce am beneficiat de toate acestea, omul dispare, nevazut. Si luam disparitia lui ca pe ceva firesc, destul de repede revenim la ritmul nostru de viata, desi acum este schimbat, purtand insigna omului intalnit.
Dupa un timp ne dam seama ca a fost cea mai potrivita intalnire, ca a adus cele mai scurte si mai profunde momente de implinire marcate de o iubire neconditionata , neterminata in timp si spatiu. Se va repeta, vor mai trece 1000 de ani? S-ar dilua oare continutul daca acele momente de intalnire s-ar transforma intr-o mie de ani in care sa ne simtim mereu prezenta unul altuia? Nu stim.
Pastram insa familiartitatea tactila a gesturilor noastre, a mainilor, a scurtelor atingeri , dar mai mult plecam la drum purtand in spate privirea celuilalt catre un taram indepartat, aflat parca dincolo de munti, de aer, de moarte. Si apoi urmeaza dorul si neputinta de a mai cuprinde sau de a ne mai lasa prinsi in brate de astfel de clipe,ce se tes parca pe o panza a eternitatii. Si-mi amintesc de panza Penelopei, dar nu, a noastra nu trebuie descusuta pentru ca atat de rar si de incet se tese incat cu greu anticipam eternitatea. Probabil ca la un moment dat o sa ne pierdem fara de timp pe panza asta tesuta in viata reala si o sa ne regasim apoi in eternitatea spre care acum abia nazuim sa privim.
Si totusi, incorsetati de materia trupurilor noastre ezitam sa oferim mai mult, sa ne eliberam sufletul din noi spre a ne darui si altora.

Niciun comentariu: