miercuri, 24 noiembrie 2010

Intoarcere


Stapane, Stapane
Mai cheama si-un cane
Sa-mi roada aripile
Sa pregete visele.

Spre sear-as pleca
De tu m-ai lasa
Sa culeg merele
Din vestede suflete

Cu dorul din noi
Canta-ti -vom apoi
Suflarea din noi.

Danseaza hieratic
In zgomotul tragic
si mut
Copilul pierdut
printre crengi

Noi fost-am copaci
Acum deradacinati
Fost-am si frunze
Ale aceleiasi crengi
Acum draga om nici sunete
sunete, plapande sunete
nu poti sa mai legi

Din frunze
si vant ne-om face candva
macar in adieri
sa simti, sa simt
prezenta ta si-a mea.

Asteapta , asteapta
o zi si mai larga
o noapte mai alba
cu zori mai albastre
Asteapta, ne-asteapta
o iarna si-atat.

E mult, e putin?
Nu-i albul divin?

Niciun comentariu: