marți, 24 august 2010

Descriere:persoana intai, singular

Eu sunt o betivana
a noptilor de vara
eu sunt ca o tacere
a unui strigat mut
de vrei
sunt adiere
in sufletul pierdut
eu sunt o pasare
neobosita parca
spre zari inmiresmate
eu ma grabesc s-ajung
eu sunt ca o fantana
secata dupa ploaie
eu sunt ca si pamantul
in care m-am pierdut

Noatea marii betii

Pasi, de osti frinte prin oras,
Sunt pline de-un intuneric glas,
Si de-un refren sinucigas,
Si in noaptea asta de faclii,
Ne vom uri, ne vom iubi,
Si vom preface noaptea-n zi.
Hai, cetatea nu mai are rai,
Stai, iubirea nu mai are grai, n-are grai,
Eu, abia incap de dorul meu,
Mi-e deznadejde si mi-e greu,
Mi-e foarte greu, mi-e greu.

Haide, haide, ce-o fi o fi,
Sa prefacem noaptea in zi,
Asta-i noaptea marii betii,
A marii betii, si fie ce-o fi.

Hei, barbate cauta femei,
In porti se-nvart deodata chei,
Toporul lui taie miei,
Noi, ne cautam plingind prin ploi,
Potopul zilei de apoi,
E cartalat din doi in doi.
Hai, turnirul nu mai are cai,
Stai, la mine-n sange hai si stai, hai si stai.
Tu, mai joaca ultimul actor,
Tu nu esti eu, eu nu sunt tu,
Eu nu sunt tu, sunt tu.

(Ion Aldea Teodorovici)