duminică, 25 iulie 2010

Ce dor mi-e de ceruri!

Pribeag trec prin viaţă ca-n orice poveste,
Iubesc omeneşte şi poate divin,
Dar peste durere atâta cât este,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Sfios scriu o vorbă ca-n orice iubire
Şi poate doar astfel eu dorul alin
Şi peste îngheţuri de rară simţire,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Năuc aştept toamna ca-n orice visare
Şi poate doar astfel am sufletul plin,
Sperând într-o veste ce vine din zare,
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Nostalgic mai cred în iubiri fără vină
Şi poate doar astfel răbdarea mi-o ţin,
Deşi aşteptând să se aprind-o lumină.
Ce dor mi-e de ceruri şi nu e puţin.

Nu-i chip să se nască iubirea cea mare
Şi dorul m-ajută să trec peste chin,
Aş spune adio din of-ul prea tare,
Dar dor mi-e de ceruri şi nu e puţin...

poezia nu imi apartine, pe aceasta cale cer iertare autorului ca nu am cerut voie sa o public, exprima insa atat de bine starea mea de azi...cer iertare din nou si multumesc

Niciun comentariu: