duminică, 20 iunie 2010

Gândul 2

Lasati-mă să spun cuvântului despre voi
Iubiri înghiţite de zori
Şi de fugiţi lăsaţi-mă să scriu
Să scrijelesc gândul chiar monocrom, târziu
De frica-mpărtăşirii nu vreau sa mor în veci
Mai bine e să sufăr priviri mirate, reci
Mai bine este vai, iubirea să-mi refuzi
Decât să taci stingher în necuprinse rugi.
Eu nu stiu daca e doar un noroc de-al meu
De-a fi iubită doar, mai mult de Dumnezeu
Dar despre ale voastre furnici de sentimente
Ştiu clar ca mi-aş dori să fie mai concrete.
Mi-e dor de un copac cu umbra neschimbată
Şi de copilarie cu ziua neintinată
Mi-e somnu-n trup şi totu parcă-i vrajă
Iar eu un flutur parcă
Ce zbor către apus
Si e tot mai albastru apusul ce mă cheamă
Şi nu mă mai desprind din vechea astă ramă-
De infinit ..
Cuprins intr-un unic suflet
Negăsit, nevăzut, nebănuit

Un comentariu:

R.A.I. spunea...

superb, poesis!
m-am regasit in parte, in versurile tale!