sâmbătă, 10 aprilie 2010

Primavara Inutila


"Sufocata de viata cu program
Si de-acelasi “va urma” cotidian
Al savantilor cu barba, cu sosoni si ochelari —
Pedagogi si profesori octogenari
De algebra, geografie si pian —
Primavara
A izbit cu pumnu-n geam
Si-a fugit din pension
De la “Notre-Dame de Sion”.
I-am citit isprava-n calendar
Si-am pornit indata dupa ea
S-o-ntalnesc in Cismigiu
Sau la Sosea,
Cum faceam alt’data-n fiecare an,
Cand eram si eu ca ea — un licean
Cu frecventa cursurilor pe... trotuar...
Dar de data asta, nu stiu cum,
N-am dat nici macar de urma ei pe drum....
Poate n-am mai cunoscut-o eu...
Poate drumul ei si drumul meu
S-au schimbat de mult,
Si-acum
Nu mai fac acelasi drum...
Sau pe drumul de la Ateneu
Pana la Sosea
Si hipodrom
Primavara n-a-ntalnit in capitala nici un om
Sa-i ureze ca pe vremuri “bun sosit”.
Si probabil ca de ciuda in oglinda s-a privit,
Si-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar in vis
Si ca visul evadarii n-a fost vis adevarat!...
Primavara, primavara,
Inutila mea fecioara,
Nu cumva te-ai sinucis?..."

Ion Minulescu