luni, 11 ianuarie 2010

Paznic

E alb.
Campul
si ingerii-s absenti
Zadarnic rotim noi cuvintele iubirii
Sa ne-mbracam in straie albe
ca mirii,
nu suntem demni.
Visam coroni de floriinmiresmate
udand mereu cu lacrimi
gradina-n buruieni

Si lacrimile-s gheata
tot sufletului nostru
Noi, sa traim nu stim.
De Soarele rasare
e dupa munti, departe
si nu ne-ncumetam a ne apropia
Sa nu care cumva sa fie secetos
Raul murdar, din sufletul ghetos

Si tot murim treptat
cu flacara in candeli
lasam si cer pastrat
de sfinti si de arhangheli
pamantul insusi este preacurat
pentru a noastre trupuri
traite in pacat

Si-n timp,
al meu suflete, sa stai
de veghe, peste-acest taram
plin de copaci
crescuti de chin
cu crengile tot in pamant.

Niciun comentariu: