Decupand imagini

Purtand un pulover barbatesc
ea imi parea fragila
cu maini subtiri si umeri mici
o fiinta frageda, umila

In parul lung si natural,
palpaiau lumine
din alt cer, mai bland
cu-ngenunchieri de mire

ea citea
straina de-asta lume
si trupul ei strain era
si oamenii cu nume

tacerea-i semana a ingeri,
uimiti de asta viata
ingeri tacuti
plutind departe
de lumea ce ne-ngheata

Cu spatele intoarsa fiind
trecutul isi vedea
ea alerga spre viitor
pe un pamant
ce-n juru-i se rotea

vedere spre munti

Se-aud talangile in munti
in ceata diminetii
se vede-un om cu traista-n bat
suras curat al vietii

Si candele-ard mocnind a sfinti
pe-acest pamant batran;
iubire de poeti mergand
spre zari...
si vis, vis dus de vant

si se framanta idealuri
pe-aceste culmi
ghetari de munti
si viscolul se joaca-n cer
in flaute si lauri.

Iubite , stai la geamul tau
priveste pentru-o clipa
acest decor, fatidic vis
si-ntinde-mi o aripa.

Invocatie

"Spre-a fi placuta noaptea, -gradina, trandafirii,
Ce-si risipesc mireasma spre casa, nevazuti,
Ar trebui, prin geamuri deschise aromirii,
Sa parfumeze umbra in care stam tacuti.

Spre-a fi frumoasa noaptea i-ar trebui tacerea
De pajiste retrasa, de cer cu stema grea.
Si s-auzim cum gandul isi toarce-n noi puterea,
Destainuit de-o voce , ce nu va cuvanta.

Spre-a fi placuta noaptea, frumoasa si divina,
Nu-i sunt de-ajuns nici linisti, nici lant de flori, gingas,
Nici trandafiri alaturi de umbra din gradina,
Nici lutul care doarme, lipsit de zvon si pasi.

Ca numai tu , Iubire, poti , binevoitoare,
Unind in noi, in inimi, discret, ce-i voluptos
S-adaugi acestor ore ce n-au asemanare
Si grava adancime a Marelui Frumos"

Scrisoare

Sufletul ce creste in oasele mele e brut
cu aer rece
si dragoste capruie
Neslefuite sunt aripile mele
verzi si albastre
Sfidand sentimentul incorsetat in dogme
Rauri
Tacere
Mi-a ametit gandul
umbland printre trupuri
Goliti-va de sensuri
Ramaneti numai
ghete tarate prin noroi
si murdariti si plansi
nu va primesc-napoi
Au sa va cada ace din buzunare
si-au sa danseze umbre pe trotuare
si vide, trupurile n-au sa sangere
eu, brut, urat, tot nu ma-ncurc
prin trestii plangatoare
si n-am sa cred acum
chiar nici in ochii tai
iubite.
Simt, muschiul umed peste palme
si cerul.
Te iubesc

Gand

Alina-mi somnul
Si sa-ti adorm in brate
Oprita parca din lunga-mi
cautare
In jurul meu sa te simt
respirand
Si golul tau in mantia-mi
sa se-mbrace.
Eu iti dau firul cald si palpitand
de viata,
Staveziu fir de sange ce sufletu-ti dezgheata
Tu sa-mi dai ochiul bland,
privirea visatoare,
dar nu nelinistea,
nestinsa-ti intristare.

Cu tine

Ploua, e toamna,
nu roua din ochii mei
brambura te plimbi
aprinzand lumini
in suflet
cuget hotarat,
dar nestatornica privire
spre pamant.
Cad, licurind in balti,
frunze usoare,
ca sufletul tau
cand iubeste.
Ti-ai dori o odaie
de lemn
cu geamuri mici, rotunde,
si-n casa papadii,
la margine de munte
Din somnul lung
sa te astepte ingeri
cu vinul pus pe masa
Si gusti tacerea aceasta
Ca pe-un firesc amurg
Ti-e gandul surd
Cand duhurile rele
au inghetat la geamuri
privind la tine-n casa
Auzi molatec cantec
inganat de vant,
ca visuri ce se scriu
pe lemnul crud
de brad
esti inca viu,
dar lacrimi te despart
de lume si pacat
induri,
ingandurat

Cand ingeri bat la poarta ta

zambeste-le si intra-n hora

cu flori in par te-or podobi

cu raze, in matase

si cantece de neam.

Danseaza si spune-le ca mie

doar gandul cel cu bucurie

si ei te-or invata

despre credinta si tarie

pe-acest pamant

buimac de saracie.

Si sa surazi tu mai departe

s-alungi o lacrima din

ochiul stang al lumii

sa sperii norii,

tu miel ce lupti cu lupii.

Invarte dar, tu hora-n batatura

cu-ncredere soldat

cu tineretea armura

si sabie de-om curat

In zborul tau pribeag

s-agati de aripi stele

s-aprinzi cu fiecare

lumina celor orbi

din temnitele grele...

Caci tu stii cel mai bine

cum au zacut in gratii

stramosii nostrii sfinti

slabiti de patimi

insufletiti de dorul

dupa moarte, rai prea bland

Zambeste dar frumoasa fata si prietena

ca te-ai nascut sa lupti pentru dreptati

si sa traiesti iubire si-adevar

pe-acest pamant stingher,

dar mandru ca traiesti

Timpul zboara,cuvantul ramane

La Paris muzele canta in palmele mele
Corpurile danseaza in ochii Oanei
si sufletele se iubesc pe panze in picturi

eu te iubesc pe tine
cand aburi ies din cada
si vantul gri se joaca pe
terasa
eu prea te iubesc organica cand e
cald
si-n romaneste mi-amintesc de
casa.
Eu te-astept, in roz,
culori spalate
si-o pisica neagra.

Rasai, rasai

in gura de rai

ca leul, tu zeul

rasai si nu parasi Edenul

in zori vulturii

despart spiritele

urnesc corabiile

vulturii tulburii

mar rotitor

in aur incins

la apus a nins

cu doruri de fete

nimfe prea bete

in aburii apelor

trupul fecioarelor

curatele pantece

sa legene pruncile

barbatii cei plansi

demult au fost dusi

de cozile serpilor

ochii bufnitelor

in prapastia codrilor

Sa cresti copacel

copil mititel

cu sufletul greu

in dragostea lina

ce sfantul o-ngana

Priviti oaspeti mici

ofrande pitici

pentru suflete mari

Cu usa-ntredeschisa

Micuti copii in sufetul ei

se plimba,

cand ea

canta si surade in somn

Camera simte sarutarile inchise

in gene

si se-mpletesc vise si ganduri extreme

in spatiul inchis

cu miros de culoare si dor,

amintiri de iubire arzanda,paloare

nepotrivita,

iesita din decor.