joi, 5 noiembrie 2009

Cu tine

Ploua, e toamna,
nu roua din ochii mei
brambura te plimbi
aprinzand lumini
in suflet
cuget hotarat,
dar nestatornica privire
spre pamant.
Cad, licurind in balti,
frunze usoare,
ca sufletul tau
cand iubeste.
Ti-ai dori o odaie
de lemn
cu geamuri mici, rotunde,
si-n casa papadii,
la margine de munte
Din somnul lung
sa te astepte ingeri
cu vinul pus pe masa
Si gusti tacerea aceasta
Ca pe-un firesc amurg
Ti-e gandul surd
Cand duhurile rele
au inghetat la geamuri
privind la tine-n casa
Auzi molatec cantec
inganat de vant,
ca visuri ce se scriu
pe lemnul crud
de brad
esti inca viu,
dar lacrimi te despart
de lume si pacat
induri,
ingandurat

Niciun comentariu: