joi, 5 noiembrie 2009




Cand ingeri bat la poarta ta
zambeste-le si intra-n hora
cu flori in par te-or podobi
cu raze, in matase
si cantece de neam.
Danseaza si spune-le ca mie
doar gandul cel cu bucurie
si ei te-or invata
despre credinta si tarie
pe-acest pamant
buimac de saracie.
Si sa surazi tu mai departe
s-alungi o lacrima din
ochiul stang al lumii
sa sperii norii,
tu miel ce lupti cu lupii.
Invarte dar, tu hora-n batatura
cu-ncredere soldat
cu tineretea armura
si sabie de-om curat
In zborul tau pribeag
s-agati de aripi stele
s-aprinzi cu fiecare
lumina celor orbi
din temnitele grele...
Caci tu stii cel mai bine
cum au zacut in gratii
stramosii nostrii sfinti
slabiti de patimi
insufletiti de dorul
dupa moarte, rai prea bland
Zambeste dar frumoasa fata si prietena
ca te-ai nascut sa lupti pentru dreptati
si sa traiesti iubire si-adevar
pe-acest pamant stingher,
dar mandru ca traiesti


Niciun comentariu: