marți, 13 octombrie 2009

Flori de mucegai


Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul

Care au lucrat împrejurul

Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,

Stihuri de groapă,

De sete de apă

Şi de foame de scrum,

Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngerească

Am lăsat-o să crească

Şi nu mi-a crescut

-Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric.

Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

joi, 8 octombrie 2009

Resuscitare


In roba neagra ma simt imbracata

chip de bazalt

si trupul pustiit

cu sufletul calatorind spre razele caldurii

cu ingeri infingand tepuse

de lumina

spre centru, mai spre centru

exact unde zace mort

sufletul vechi

Suavul cantec

Copiii ingeri trag de crengile-nserarii,
chipul lor alb
e glasul de sfintire

firav, zambetul lor,
regretul murdarului pacat,
dorinta de sfintire

O ingere, cu cata veselie sari tu
in baltile-astea negre
si nu ti-e teama sa nu te murdaresti!
tu fara glas imi canti asa frumos
O ingere, stai tu aici pe banca
langa mine
si-nvata-ma un psalm
sa-l spun mereu
s-adoarma diavolii din jurul meu

Un pas inapoi

Va judec aspru oamenilor
umerase cu gaturi lungi
de care-atarna funia cu pret mare
Ma sperie pretul ce-l purtati,
apoi ce-l afisati
va judec aspru, tacut si
plec apoi
va judec, trupuri cu zorzoane
si nu vreau sa ma pierd printre cristale
ci gol
si neobservat
sa ma intorc in lumea mea.