duminică, 8 februarie 2009

Ascunderea cerului in sine


Cu gandul pe umeri
Am vrut sa inchin
un dor singuratatii

Dar el se ascundea
sub margini de cer
si tu,
calator,
cu desaga amintirilor in spate
nu zareai
nici urma de dor
nu aveai.

Infometat, abia tarandu-se
a inchis cerul
l-a intunecat
in departari

Un comentariu:

Hellene, tomata cu scufiţă spunea...

Primiti cu spamul? :) Iarasi eu, de luna trecuta. Acum ne-am mobilizat mai din timp, asa ca poate iti faci putin timp sa participi la blogmeet nr.15. Ne-ar face placere sa te avem printre noi. Informatii mai multe gasesti pe tm-99-blog.org. Si pentru ca suntem eco-friendly, intalnirea va fi una verde. Vezi tu despre ce e vorba pe blog ;)