sâmbătă, 12 decembrie 2009

Break on through to The other side

de cand nu mai este paine?
de cand oamenii nu mai cer
un colt de cer sau...
altceva
de cand nu mai este casa?
de cand pierduti suntem si drumu-l
ratacim in zori, in nori
privirea nu-ti intoarce de la Soare
El este
chiar daca tu nu-L ceri

joi, 10 decembrie 2009

Nu privesc, doar caut

Usoara detasare
din albul trup de ceara
arzanda chemare
spre seara

Din aerul cel rece
ma-nalt peste paduri
cand timpul acesta trece
al meu ramane mut

Si din a vesniciei, impresurari de vise
din colbul efemer
din care m-am nascut
m-arunc in valuri calde
si unde de lumina
si sper si cred si cuget
ca n-am ajuns tot lut

Dar cerul ud, decembrie
si vuietul Salvarii
imi spune sa-mi revin
sunt inca pe pamant

adie inainte-mi
neajunsa constatare
ca n-am suit in trepte
si caut
si astept
cu ochii-atuncea doar
-naltimea s-o ajung

Intalnire

Sorbind necunoscutul
din lumine,
te-am cunoscut pe tine
Straine
cand seara te-astepta
s-aluneci-n incapere
cand ceasul noptii se auzea cu-ecou
stinsul tau pas si sufletul plapand
se indreptau spre mine
uitand despre cuvant
Tu bratul mi-ai intins
si am plutit de-a pururi;
pe fruntea ta, senine, tacute
asteptau gandurile,
emotiile firave
Mi-ai povestit de suflet
si eu ti-am spus de viata,
tu ai tacut,
tacerea-ti atingand in taina
a mea ruga,
de neincetate glasuri,
ce cheam-o sfanta casa

Stangaci, amorul din cuvant

Atata risc...
Un porumbel pe-acoperisul casei
Ca in credinta
Cand nu mai poti sa cazi,
sa zbori insa mai sus
e liber cerul
cum liber e si sufletu-n cuvant

Adu-mi in cioc o veste buna
din departari
de la blandul el
si du-i apoi surasul cald
al energiei dintre noi

La ingeri cantecu-i ajunga
privirea-i catre Dumnezeu,
apoi vesmantul alb pe umeri
iubirea sfanta-n apogeu

miercuri, 9 decembrie 2009

Intre noi, s-adie ruga

Hai sa dansam in casa la fereastra
Sa bem vin fiert in cupe de-altadata
Hai sa zambim, iubite, umbrelor
ce se-mbratiseaza -nainte de prefata

Cu slove de-aur scrie-vom povestea
pamantului din care s-au nascut
copiii cerului, inchinati Domnului,
ai dragostei, ce-n brate i-a tinut.

Si-n asternutul nostru de-albe frunze
Sa ne infasuram pana la gand
Sa stam in neclintire, s-admiram
Cum sufletele merg catre apus
si cum coboar-apoi, pe trupurile noi
ca mangaieri de sus,
in clipe albe, reci
stingandu-se-n amurg.

Iubite, ca fulgul de usor si alb
e dorul meu
as vrea doar sa te rogi
s-ajunga si la Dumnezeu.

luni, 7 decembrie 2009

Pastel:galben

E plina lumea de gunoi,
Eu stau in cuib si privesc cerul.

Tacerea doarme intre noi
Iubite, gerul...
a inghetat misterul

mi-s ochii tulburati
de-atatia copilasi in strampi
decembrie dur,
doar lacrima li-i calda
si punga cu...argint

Cum au sa-l vada oare
oamenii din gunoaie
pe ingerul tacut?
Cum au sa-i si vorbeasca
cand limba romaneasca
li s-a retras in trupul muribund?

Eu tremur de fior
cand veacul mi-i usor
si alinat de-ai mei;
cand ei, bolnavii vietii,
suspina de dureri
se-nghesuie sub pod
si mor...
cu gandul, nu la zbor

joi, 3 decembrie 2009

Privire in noi


Uitand ca viata e fragila

Ne imbracam extravagant

si respiram pe tub.

Marcant.


Hranim doar trupul pentru-o vreme

Cand sufletul ne moare-n noi

Si nici macar privirea goala

nu va intoarce inapoi

pacatul ce-a trait cu noi

si l-am primit.


Putere-ai vrea ca sa regreti,

Dar indoiala te framanta

Ai pierdut scopu' acestei vieti

si-ntors-ai chipul tau

de la privirea Lui cea blanda.


Dar iata ca iti sufla viata

prin tubul plastic de spital,

priveste catre cer

tu scumpa,

fiinta...

primeste valsul cel regal

luni, 23 noiembrie 2009

Decupand imagini

Purtand un pulover barbatesc
ea imi parea fragila
cu maini subtiri si umeri mici
o fiinta frageda, umila

In parul lung si natural,
palpaiau lumine
din alt cer, mai bland
cu-ngenunchieri de mire

ea citea
straina de-asta lume
si trupul ei strain era
si oamenii cu nume

tacerea-i semana a ingeri,
uimiti de asta viata
ingeri tacuti
plutind departe
de lumea ce ne-ngheata

Cu spatele intoarsa fiind
trecutul isi vedea
ea alerga spre viitor
pe un pamant
ce-n juru-i se rotea

vedere spre munti

Se-aud talangile in munti
in ceata diminetii
se vede-un om cu traista-n bat
suras curat al vietii

Si candele-ard mocnind a sfinti
pe-acest pamant batran;
iubire de poeti mergand
spre zari...
si vis, vis dus de vant

si se framanta idealuri
pe-aceste culmi
ghetari de munti
si viscolul se joaca-n cer
in flaute si lauri.

Iubite , stai la geamul tau
priveste pentru-o clipa
acest decor, fatidic vis
si-ntinde-mi o aripa.

marți, 10 noiembrie 2009

Invocatie

"Spre-a fi placuta noaptea, -gradina, trandafirii,
Ce-si risipesc mireasma spre casa, nevazuti,
Ar trebui, prin geamuri deschise aromirii,
Sa parfumeze umbra in care stam tacuti.

Spre-a fi frumoasa noaptea i-ar trebui tacerea
De pajiste retrasa, de cer cu stema grea.
Si s-auzim cum gandul isi toarce-n noi puterea,
Destainuit de-o voce , ce nu va cuvanta.

Spre-a fi placuta noaptea, frumoasa si divina,
Nu-i sunt de-ajuns nici linisti, nici lant de flori, gingas,
Nici trandafiri alaturi de umbra din gradina,
Nici lutul care doarme, lipsit de zvon si pasi.

Ca numai tu , Iubire, poti , binevoitoare,
Unind in noi, in inimi, discret, ce-i voluptos
S-adaugi acestor ore ce n-au asemanare
Si grava adancime a Marelui Frumos"

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Scrisoare

Sufletul ce creste in oasele mele e brut
cu aer rece
si dragoste capruie
Neslefuite sunt aripile mele
verzi si albastre
Sfidand sentimentul incorsetat in dogme
Rauri
Tacere
Mi-a ametit gandul
umbland printre trupuri
Goliti-va de sensuri
Ramaneti numai
ghete tarate prin noroi
si murdariti si plansi
nu va primesc-napoi
Au sa va cada ace din buzunare
si-au sa danseze umbre pe trotuare
si vide, trupurile n-au sa sangere
eu, brut, urat, tot nu ma-ncurc
prin trestii plangatoare
si n-am sa cred acum
chiar nici in ochii tai
iubite.
Simt, muschiul umed peste palme
si cerul.
Te iubesc

joi, 5 noiembrie 2009

Gand

Alina-mi somnul
Si sa-ti adorm in brate
Oprita parca din lunga-mi
cautare
In jurul meu sa te simt
respirand
Si golul tau in mantia-mi
sa se-mbrace.
Eu iti dau firul cald si palpitand
de viata,
Staveziu fir de sange ce sufletu-ti dezgheata
Tu sa-mi dai ochiul bland,
privirea visatoare,
dar nu nelinistea,
nestinsa-ti intristare.

Cu tine

Ploua, e toamna,
nu roua din ochii mei
brambura te plimbi
aprinzand lumini
in suflet
cuget hotarat,
dar nestatornica privire
spre pamant.
Cad, licurind in balti,
frunze usoare,
ca sufletul tau
cand iubeste.
Ti-ai dori o odaie
de lemn
cu geamuri mici, rotunde,
si-n casa papadii,
la margine de munte
Din somnul lung
sa te astepte ingeri
cu vinul pus pe masa
Si gusti tacerea aceasta
Ca pe-un firesc amurg
Ti-e gandul surd
Cand duhurile rele
au inghetat la geamuri
privind la tine-n casa
Auzi molatec cantec
inganat de vant,
ca visuri ce se scriu
pe lemnul crud
de brad
esti inca viu,
dar lacrimi te despart
de lume si pacat
induri,
ingandurat



Cand ingeri bat la poarta ta
zambeste-le si intra-n hora
cu flori in par te-or podobi
cu raze, in matase
si cantece de neam.
Danseaza si spune-le ca mie
doar gandul cel cu bucurie
si ei te-or invata
despre credinta si tarie
pe-acest pamant
buimac de saracie.
Si sa surazi tu mai departe
s-alungi o lacrima din
ochiul stang al lumii
sa sperii norii,
tu miel ce lupti cu lupii.
Invarte dar, tu hora-n batatura
cu-ncredere soldat
cu tineretea armura
si sabie de-om curat
In zborul tau pribeag
s-agati de aripi stele
s-aprinzi cu fiecare
lumina celor orbi
din temnitele grele...
Caci tu stii cel mai bine
cum au zacut in gratii
stramosii nostrii sfinti
slabiti de patimi
insufletiti de dorul
dupa moarte, rai prea bland
Zambeste dar frumoasa fata si prietena
ca te-ai nascut sa lupti pentru dreptati
si sa traiesti iubire si-adevar
pe-acest pamant stingher,
dar mandru ca traiesti


miercuri, 4 noiembrie 2009

Timpul zboara,cuvantul ramane

La Paris muzele canta in palmele mele
Corpurile danseaza in ochii Oanei
si sufletele se iubesc pe panze in picturi

eu te iubesc pe tine
cand aburi ies din cada
si vantul gri se joaca pe
terasa
eu prea te iubesc organica cand e
cald
si-n romaneste mi-amintesc de
casa.
Eu te-astept, in roz,
culori spalate
si-o pisica neagra.

Rasai, rasai

in gura de rai

ca leul, tu zeul

rasai si nu parasi Edenul


in zori vulturii

despart spiritele

urnesc corabiile

vulturii tulburii


mar rotitor

in aur incins

la apus a nins

cu doruri de fete

nimfe prea bete


in aburii apelor

trupul fecioarelor

curatele pantece

sa legene pruncile


barbatii cei plansi

demult au fost dusi

de cozile serpilor

ochii bufnitelor

in prapastia codrilor


Sa cresti copacel

copil mititel

cu sufletul greu

in dragostea lina

ce sfantul o-ngana


Priviti oaspeti mici

ofrande pitici

pentru suflete mari

Cu usa-ntredeschisa


Micuti copii in sufetul ei

se plimba,

cand ea

canta si surade in somn

Camera simte sarutarile inchise

in gene

si se-mpletesc vise si ganduri extreme

in spatiul inchis

cu miros de culoare si dor,

amintiri de iubire arzanda,paloare

nepotrivita,

iesita din decor.

marți, 13 octombrie 2009

Flori de mucegai


Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul

Care au lucrat împrejurul

Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,

Stihuri de groapă,

De sete de apă

Şi de foame de scrum,

Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngerească

Am lăsat-o să crească

Şi nu mi-a crescut

-Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric.

Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

joi, 8 octombrie 2009

Resuscitare


In roba neagra ma simt imbracata

chip de bazalt

si trupul pustiit

cu sufletul calatorind spre razele caldurii

cu ingeri infingand tepuse

de lumina

spre centru, mai spre centru

exact unde zace mort

sufletul vechi

Suavul cantec

Copiii ingeri trag de crengile-nserarii,
chipul lor alb
e glasul de sfintire

firav, zambetul lor,
regretul murdarului pacat,
dorinta de sfintire

O ingere, cu cata veselie sari tu
in baltile-astea negre
si nu ti-e teama sa nu te murdaresti!
tu fara glas imi canti asa frumos
O ingere, stai tu aici pe banca
langa mine
si-nvata-ma un psalm
sa-l spun mereu
s-adoarma diavolii din jurul meu

Un pas inapoi

Va judec aspru oamenilor
umerase cu gaturi lungi
de care-atarna funia cu pret mare
Ma sperie pretul ce-l purtati,
apoi ce-l afisati
va judec aspru, tacut si
plec apoi
va judec, trupuri cu zorzoane
si nu vreau sa ma pierd printre cristale
ci gol
si neobservat
sa ma intorc in lumea mea.

joi, 30 iulie 2009

ECCE HOMO (Mie)

"Eu sânt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape
– În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape…

Eu sânt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii –
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii…

Eu sînt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole
–În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sânt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres
–În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne-nţeles !... "

miercuri, 1 iulie 2009

Teama

"Mi-este tare teama de frunzele moarte
Teama de pajistile de roua pline
Indata-am s-adorm, daca nu ma trezesti
Inima-mi rece o voi lasa langa tine

Ce suna departe asa, dragoste
Vantu-n ferestre, dragostea mea

Sfinx de zapada, tu niciodata
N-ai sa stii ce mult te-as fi iubit
In acele diminete cand ploua
Si cuibul se strica pe creanga uscata

Ti-am pus coliere cu muguri de brad
De ce pe-acest drum ma lasi nimanui
De pleci prea departe pasarea-mi plange
Si nu-si va da vinul via verde pe grui"

Versuri: Federico Garcia Lorca

duminică, 29 martie 2009

La leçon de vol

Tout d'abord tu serres tes épaules
ensuite tu t'élèves sur la pointe des pieds
tu fermes les yeux
et te bouches les oreilles.
Tu te dis à toi-même:
maintenant, je vais voler.
Après quoi, tu dis:
je vole et c'est juste cela le vol.

Tu serres les épaules
à la manière des rivières qui se rassemblent dans un seul fleuve.
Tu fermes les yeux
pareillement aux nuages qui encerclent le champ.
Tu te hausses sur la pointe des pieds
telle la pyramide qui s'élève sur le sable.
Tu renonces complètement à l'ouie
l'ouïe de tout un siècle
ensuite tu te dis à toi-même:
maintenant, je volerai
dès ma naissance jusqu'à la mort.
Après quoi tu te dis encore:
je vole -
et c'est bien cela le temps.
Tu rassembles tes rivières
pareillement à tes épaules
tu t'élèves sur le bêlement des chèvres
et dis: Nevermore
et tout de suite après: froufrou - flûte!
tu bats des ailes de quelqu'un d'autre,
et ensuite
tu deviens ce quelqu'un d'autre
et celui-là sera
à jamais ce quelqu'un d'autre.

joi, 26 martie 2009

Absenta


"E atata de greu fara tine mereu
si cu tine ar fi mai usor...
Te mai strig, te mai chem din amurg si blestem
si iti strig si iti spun ca mi-e dor!

Sa te-ntorci e tarziu , sa ramai nu mai stiu
daca timpul va vrea disperat
sa amane cu-o zi risipirea de-a fi,
sa ne-ntoarca de unde-am plecat...

E o ceata-n priviri si-amintire de miri
cand visam ca ma-nvalui in ploi,
iar durerea ar vrea sa ne scape de ea
doar sa stim sa mai fim iar in doi

sa te-ntorci e tarziu , sa ramai nu mai stiu
daca timpul va vrea disperat
sa amane cu-o zi risipirea de-a fi,
sa ne-ntoarca de unde-am plecat ..."

duminică, 8 februarie 2009

Ascunderea cerului in sine


Cu gandul pe umeri
Am vrut sa inchin
un dor singuratatii

Dar el se ascundea
sub margini de cer
si tu,
calator,
cu desaga amintirilor in spate
nu zareai
nici urma de dor
nu aveai.

Infometat, abia tarandu-se
a inchis cerul
l-a intunecat
in departari

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Catre tine


Tu Pom
mergi la om si spune-i ca am aflat
ca nu e el iubitul meu.
mai spune-i Pom 
ca m-am dezradacinat de
pamantul asta
si la prima bataie a vantului
am zburat
Spune-i Pom ca pe pamant l-am iubit
si i-am lasat un lastun
pe locul iubirii noastre
Plec Pom, plec, il las pe om, 
dar sa nu spere, sa nu planga
la prima ploaie din an lastunul 
 se va inalta,
 crescand radacini in cer

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Infantul



Numai el a inventat norii
Barbatul cel cu ochi de frunza.
Din graiul tainicei sclipiri
Numai el 
  a deschis ziua
Nostalgic vant de amintiri

Respiri...
priviri din alta viata

Oh! al meu om
divina fata-o poarta
neclipind.

sarutul,  pamantesc alin, 
nu-i soarbe chipul, cugetul, 
el, bland copil...
isi rabda-apusul



iar eu- fad inteles, 
cartesc neajunsul...



marți, 20 ianuarie 2009

Când însuşi glasul



"Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind ... ca-n vis, aşa vii!"