"Ca un paienjenis
tacerea se intinde prin
unghere
Cateva raze mai clipesc
stinghere prin unghere
Si iata-l, visul vine pe
furis
Si intra in odaia mea
tiptil ca un copil.
Pe la fereastra,
Ca un batran cantand din
flaut,
Trece vantul rece
Cu-atatea vise-n traista
lui albastra
Tacere...ochii zilei
s-au inchis
In seara asta ce-mi
mai spui tu,vis?
Te-ascult, vorbeste-mi,
dar incet, incet si mult,
Si vorba ta sa semene
tacerii..."
duminică, 7 septembrie 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
atat de frumos...
felul cuvintelor puse...
timide si parca inlacrimate...
Mi-au amintit versurile tale de "Singurătate" a lui Eminescu.
E frumos, bravo!
Trimiteţi un comentariu