duminică, 11 mai 2008

Revarsare de ape in miezul unui gand






Intalnirea cu cartile ma emotioneaza.
Eram imbracata in alb cand ne-am vazut. Nu ma gandeam la nimic. In gratii de balet emotiile ma stapaneau ca si cand dadeau tarcoale unui indragostit ce se teme. Se teme sa nu fie iubit.
Ascultam. Cartile astea insira cuvinte sau...? Apoi am citit ca pentru un timp trebuia sa te rupi din trupul meu...

Eu am plecat de acasa pentru a ma intalni cu niste oameni ce fac schimb de carti. M-am machiat.
Cu grija mi-am desenat ochiul drept. Negrul creiona apoi neclar ochiul stang- superficiale lacrimi datorate machiajului! Mereu. Dar eram in sfarsit pregatita de o intalnire cu oameni.

As vrea sa cumpar o carte! Ah, banii ii dau chiar eroului...Da...
E cam racoare. Pe o jumatate a corpului se urca o toropeala, sunt cuprinsa puternic cu ambele brate. Nu fac nimic Sunt poate deshidratata...Ma feresc si-acum sa spun " vulnerabila"- desigur, sunt din nou intre oameni, daca privesc spre dreapta scaunul nu e ocupat. De ce stai tu in stanga?
Da, m-am retras din subiect. De ce stai tu in stanga? incep sa cred ca m-am tras din predicat. dupa predicat o interjectie.
Voiam sa spun ca inainte de a intra in aceasta sala, am vazut o oglinda.Timpul era de peste 120 de secunde de cand ma despartisem de carti. Sa fi fost cam 300 si de secunde -maxim. Din profil umerii mei se aplecau. in portret machiajul stricat si parul ravasit. De ce nu pot sta drept si in fata cartilor?
Am observat ca nu eram complet imbracata in alb. Pantalonii mei purtau o alta culoare. As vrea picaturi reci de apa cazand. Ar intra in trupul meu nemachiat, in chipul dezbracat si s-ar contopi. As uita de apa si de oameni. M-ar machia niste cuvinte, mi-ar contura unduirile niste povesti si atunci as sta drept...Ma contrazic?
Prea multe ganduri...prea multe.
Cert e ca as vrea ca filele cartii tale, omule, sa nu-mi aplece umerii si ca emotiile lor sa fie picurii recazandu-mi pe trupul gol, sa-mi umple sufletul, sa-l inunde.
Cu primii zori copilul alearga frunzele. Cand trece toamna ei, degetele nu mai ating sunete de pian...barbatul se retrage in pantec, caldura in zori si raze din ochiul spart al unui geam, din mijlocul cuvantului ce arde, femeie- pe fila unei carti

Niciun comentariu: