duminică, 28 decembrie 2008

Ştiu puritatea

Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defăimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere - vis mut sau faimă?

Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg - cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi...

Nod 23

"Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!"

duminică, 23 noiembrie 2008

eu nu sunt de aici




Un dor nebun de copilarie, plansul dupa copilarie...
imi amintesc...

duminică, 7 septembrie 2008

Seninatate

"Ca un paienjenis
tacerea se intinde prin
unghere
Cateva raze mai clipesc
stinghere prin unghere
Si iata-l, visul vine pe
furis
Si intra in odaia mea
tiptil ca un copil.
Pe la fereastra,
Ca un batran cantand din
flaut,
Trece vantul rece
Cu-atatea vise-n traista
lui albastra
Tacere...ochii zilei
s-au inchis
In seara asta ce-mi
mai spui tu,vis?
Te-ascult, vorbeste-mi,
dar incet, incet si mult,
Si vorba ta sa semene
tacerii..."

luni, 25 august 2008

gand


Pentru cel ce-asculta
amorul firelor de iarba
Pentru umbra geloasa
ce-ti ascunde corpul
Pentru zambetul furat inaintea zorilor
Pentru cantecul iubit inaintea iubitului
Pentru parul ravasit inaiintea vantului
Pentru cafeaua gustata inaintea sarutului
Pentru cel inaripat inaintea pasarilor
Pentru coapsele strigate inaintea sunetului
si coasta lovita inaintea caderii
chitara dinaintea iubitei
sanul inaintea atingerii
scena dinaintea gandului
raza din spatele norilor
si rasuflarea ta pe corpul iubit de ocean
dar catre poezia ochilor prea mari
unduirea salbatica a trupului
ritmul tribal al muzicii
parfumul ispititor al pielii
copacii decorati cu frunze
si vara cu pasul sau mare
iubire
sau fantezie coplesitoare.

Privire fugara

Femeie frumoasa
cu piele-aramie
de val doar cantata
de plaja pustie...
ti-e gandul departe
ai trup de pruncie,
privire suava,
femeie-aramie

Batrani stau pe plaja
cu riduri tacute,
un vant sa-i mai treaca
si soapte pierdute
in tulburea apa
si pasari ce zboara
ca ganduri trecute..

Un zambet de fata
prin anii cernuti
in viata uitata...

Iubirea prea mare
batranul o-arata:
sarut desuet
romanta-afectata

Picior ezitand
al doamnei negrese,
un zambet uitand
durerile dese...

asa mi-a soptit
cu fina tristete
nisipul cel ud
de lacrimi culese
ca gandul cel gri
nu are scapare
aici in ocean
paleste sub soare
ramane doar viata
si clipa-
fugara-alinare.

Invocatie in alb


E ca si cum timpul ar sta in loc
stii?
E ca si cum as ramane prinsa in
asternuturile tale
in miros de crengi fragede,
in gene-nchizand
dorul de-a face dragoste...
Cantec strain e asteptarea ta,
sunet crispat -
prea mult studiat
iubit alterat
pe-un raft ne-am uitat.

Enigel

Priveste ce somn se-apropie!
Arunca-ti inima si fugi.
ascunde-te
n-ai inteles?
tu zbori prea sus, ai aripi prea usoare,
iar vantul nu te-ntoarce nicicand catre pamant.
Nu incerca,
renunta la privirea si trupul pamantesc
Doar zborul tau e-un necuprins ceresc
In maini de lut si-n radacini adanci,
n-ai sa gasesti sarutul ce te-a nascut atunci
N-ai cum s-asculti, sa simti, nu apartii nicicui
Intoarce-te, atat .
Intoarce-te.

miercuri, 6 august 2008

Wild wild angels...





"Don't talk to me of shattered dreams
Of course you don't know what it means
To live for someone else you can't just take it
Oh and when you're bitten by the truth
You blame it on your misspent youth
you never seem to learn by your mistakes.

So don't talk to me of wild wild angels
Wild wild angels on the skyways
Those wild wild angels on the highways of your life
'Cause it's people like you who never knew
What wild wild angels have to face.

Oh and I ain't hangin' round to see
You turn on someone else like me
I'm still alive and you know the way I live
But baby that's one way you'll never be
Such simple things you fail to see
You take back ev'rything you ever given.
So don't talk to me of wild wild angels . . ."

miercuri, 9 iulie 2008

Lauda omului

"Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dunga de caldura,
oamenii-o emotie coplesitoare...
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din puncul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare...
Sunt miscare-adaugata la miscare,
si lumina ce-o zaresti, din soare!

Din puntul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zburand.
Oamenii sunt pasari nemaintalnite,
cu aripile crescute inlauntru,
care bat, plutind, planand,
intr-un aer mai curat-care e gandul!"

NeNichita Stanescu

miercuri, 25 iunie 2008

"when you're a stranger, people are strange"

joi, 5 iunie 2008

duminică, 1 iunie 2008

vineri, 30 mai 2008

Poem

"Si totusi asta ramane cel mai important
vechiul copac pe care l-au mai vazut si altii,
femeia dintai, pe care-au mai iubit-o si altii,
piatra dintai, pe care-au mai impietrit-o si altii...
Si totusi asta ramane cel mai important,
ca nu te mai poti intoarce
pentru ca te-au intors altii,
mereu altii si altii si altii,
incat "tu"nu il mai recunoaste pe "tu",-
si trec unul pe langa altul, amestecandu-se cu alti..."

In geamul straveziu


E vant...
Dar ganduri ma apasa
De-ar trece-n adiere,
De-ar trece cu-o tacere!
Am nevoie de frunze,
de frunze care pleaca;
E vara...
Frunza -abia se naste
Si tot din vechea creanga...
Mi-e dor de liniste,
in trup, in gand...
Copacii ma alina
O pasare ma-ndeamna,
Dar umbra,
soarta-mi este
in lumea solitara.

miercuri, 28 mai 2008

marți, 27 mai 2008

Hmm...

Se urca gazele pe mine
Si eu surad...
Suratelor, eu
nu sunt un copac...
As vrea sa fiu!
Te privesc:
Ai aripi,
Transparente aripi,
si-ti place
mai mult sa zbori.
Acum insa,
stai pe mine.
Daca nu vrei
sa pleci...
Eu nu te oblig
Atingerea ta,
fie si doar din priviri,
ma face sa zambesc
Canti?
Dar ce...tu?
bine, canta-mi!

Un timp

Ce seara tacuta
si linistita
Nici nu te mai astept...
Ti-am uitat si buzele
Putin din sclipirea ochilor
Imi adoarme pe suflet
Te-as fi iubit,
Ma gandesc totusi la asta.
Si la faptul ca atunci, candva
urla un:te-as iubi!
Tu ai stiut?
Ai stiut ca sub privirea ta
adormeam in serile
de iarna?
Tu colindai, cantai,
zambeai,
dar nu iubeai...
nici eu.

duminică, 25 mai 2008

Respir

Nu simt.. nimic,
Si totusi,
e o teama de ganduri
si de soapte,
O casa din povesti,
Un om al nimanui
rostind cuvinte
moarte,
Un suflet pustiit
Si-alt om ,
ce sta de paza
Mi-e spaima
de iubire,
de ochi
ce ma vegheaza
Si chipul tau de lut
Nu imi mai pare-o arta,
Ci strigat,
incremenit in apa.
Si frunzele le vad,
deja mucegaite
Hoinar, un om
mai trece
sa-mi fure
pazitorul
Si pasnicul
meu suflet
a parasit
decorul.

In alb

(maini) (evantai) (chitara) (teatru)


niciun fel de decor mama nici nu stie piesa dar o si detesta
mama... (incercari de lacrimi)
se teme de numarul 13
...ma iubeste, nu ma iubeste 43, 34

cum iubesc , cum umbla si cum sunt imbracati
imi vine sa fug nu se poate trai fara teatru!
imi iubesc mama, o iubesc mult
in mine vorbeste egoismul omului de rand
exista o situatie mai stupida decat asta?

cine sunt eu, ce sunt eu?

nu pot sa traiesc fara ea
...sufletul mi-e plin de dumneata
suntem singuri... ...ce copac e asta? (alintare)
nu are personaje vii
trebuie sa infatisam viata..cum ne-o inchipuim in visurile noastre
intr-o piesa trebuie sa existe neaparat si dragostea... pestii cei tacuti ai apelor si-aceasta biata luna
si sufletul lumii sunt eu
imi amintesc totul, totul...totul

o data la 120 de ani deschid buzele pentru a vorbi
un singur lucru stiu:ca mi-e sortit sa viu in lupta inversunata si invrajbita cu diavolul

e un baiat cu toane si plin de trufie nu-i asa ca piesa e ciudata?
decorul a fost atat de frumos
mai stai...o ora macar.. e cu neputinta!
ai talent, trebuie sa mergi mai departe
tinerete tinerete
sunt mereu scoasa ca din cutie Au..Au!
femeile noastre, de obicei, inainte de a cuceri inima cuiva, sunt indragostite de el pana peste cap
Are un glas frumos si trist si se poarta ca un poet.


e liniste...nimeni nu face nimic
Dar uite ca si ei plang si rad la fel ca toti ceilalti

soarele asta nici nu s-a apropiat de dumneata si ai si inceput sa zambesti
ma intreb: Ce-i atat de frumos in viata mea?..

simt ca-mi irosesc viata
nu sunt eu oare nebun? Pe malul unui lac, traieste din copilarie o fata tanara
Visez visez
comedie
ma gandeam daca sa ma fac sau nu actrita
ne despartim

Daca vreodata vei avea nevoie de viata mea, vino si ia-o
cel mai potrivit lucru ar fi ca dumneata sa-i dai niste bani
ba am bani, dar vezi, sunt artista si toaletele...
Mama pac pac
n-am mai fost stapan pe mine mainile tale sunt de aur
de ce te lasi influentata de acest om?
pe omul asta il stimez iarta-ma, nu stiu sa mint
daca-i asa, am eu mai mult talent decat voi toti la un loc

targovetule , parazitule
zgripturoaico!
zdrentarosule , om de nimic nu trebuie sa plangi
Iart-o pe mama ta pacatoasa nu mai pot sa scriu



Nu deznadajdui, vor trece toate
el o sa plece, iar ea o sa te iubeasca din nou
Daca vreodata vei avea nevoie de viata mea, vino si ia-o!

Sa mai ramanem... Esti putin ametit...trezeste-te!
Dumneata sti sa te jertfesti
Ma cheama ceva spre ea

ce putin te cunosti ...care te poarta in lumea visurilor

V-ati inteles cu totii astazi sa ma chinuiti?
Esti tot al meu crezi ca te ligusesc?

am eu aere de mincinoasa?
N-ai sa ma parasesti! N-am vointa
Ia-ma , du-ma , dar sa nu ma lasi sa fac un pas fara tine!

Asadar, plecam!
chiuvete
Uite-o rubla, impartiti-o-ntre voi sa-mi pastrati o amintrire ...buna!
Zarurile sunt aruncate

(negru)
a debutat la un teatru de vara, undeva langa Moscova pe vremea aceea ma pierdeam

erau si unele momente cand striga cu talent, cand murea cu talent!... o imaginatie cam dezordonata iscalea: Pescarusul

ce usor e sa fi filozof pe hartie si ce greu e in realitate
Ah, vrei sa ma deochi?
Dumneata mi-ai spus ca ai uitat tot si ca nu mai esti suparat publici sub pseudonim si...
intr-un cuvant: tot vechea poveste
...iubeste lacul ca un pescarus
Costea, tu nu joci?

Purtam o toaleta minunata, orice s-ar spune, stiu sa ma-mbrac!

Costea canta... e trist, bietul baiat
impresioneaza, doar atat...si cu asta nu ajungi departe!
Costea,....lasa-ti manuscrisele si hai sa mancam ceva.. forme noi

am sa-ncep cu ploaia al carui ropot l-a trezit pe erou
scrie, pentru ca scrisul se revarsa liber, in sufletul lui
si ochii parca-ti sunt mai mari!

am putut plange, dupa doi ani, pentru prima oara



traiam vesela ca un copil
e timpul sa plec nicio dragoste nu-mi incalzeste sufletul
De ce-mi spui c-ai sarutat pamantul pe care-am calcat?

eu sunt actrita... el nu credea in teatru
Pe malul unui lac traieste inca din copilarie o fata tanara Despre ce vorbeam?

Joc cu placere, cu entuziasm...
imi fagaduiesti?

il iubesc chiar mai mult decat inainte
pe malul unui lac... si asa , in lipsa de altceva o nimiceste ca pe un pescarus

ce bine era inainte...ce viata fericita si curata iti mai aduci aminte?
si cui foloseste...
principalul e..puterea noastra de a indura...


eu cred si sufar mai putin

miercuri, 21 mai 2008

violet-stare de a fi...

Gandul despre tine

Oh!Ce dimineata...
Nicicand n-am s-o iubesc mai mult
Si ce pamant de glie!
sfant...amorul marmorei tale
Copile drag, indeparteaza-ti pasii!
Ia-l umbro departe cu tine,
Caci s-a indragostit de o statuie

Viseaza mereu...
zbor de atingeri pe hotare nelimitate
-De unde cunosti tu atat de bine
locul nasterii tale...
universul nepatruns?!

Dar ochii lui vad acum brunul pamantesc,
Emotia firelor de iarba
Vad cantecul lemnului cioplit

Dimineata iti patrunde pielea
Si tu confunzi suflarea aceasta
cu vorbele fecioarelor ingeresti.

Ti-adie un gand frumos
peste fruntea-ti curata,
ochii albastri,
vesnic uimiti de transparenta
sufletelor

luni, 19 mai 2008

Pe tine nu te-am vazut...
O singura viata in pamant
si apoi separata in lume
Cu trunchiurile unite
de jumatate unite trunchiuri
Uitati sa faceti umbra
Aerul rece adoarme.

joi, 15 mai 2008

azi

luni, 12 mai 2008



" Vreau sa te privesc
Nimic mai mult. Caci ce vad pe pamant
M-a-nnebunit si-adeseori patrund
In sanul lui, la cei ce-mi tes ursita
Dar ajutor nu aflu. Le-am cerut
Ce nu-mi pot da, de-aceea nu-i mai caut."
Hai, vreau sa te privesc...!
"Din tinerete inca,
Spiritul meu s-a despartit de oameni
Si n-a privit cu ochii lor pamantul,
Caci eu alt tel avut-am decat ei,
Marire nu ravneam, simteam intr-altfel,
Iar bucuria, chinul, dorul meu,
Puterea, m-au instrainat de dansii
Pana-ntr-atat ca-nsufletitu-mi trup
Era desprins de suflet, iar din toate
Fapturile din jurul meu, doar una...
Dar despre ea vorbi-voi mai tarziu."

duminică, 11 mai 2008

Revarsare de ape in miezul unui gand






Intalnirea cu cartile ma emotioneaza.
Eram imbracata in alb cand ne-am vazut. Nu ma gandeam la nimic. In gratii de balet emotiile ma stapaneau ca si cand dadeau tarcoale unui indragostit ce se teme. Se teme sa nu fie iubit.
Ascultam. Cartile astea insira cuvinte sau...? Apoi am citit ca pentru un timp trebuia sa te rupi din trupul meu...

Eu am plecat de acasa pentru a ma intalni cu niste oameni ce fac schimb de carti. M-am machiat.
Cu grija mi-am desenat ochiul drept. Negrul creiona apoi neclar ochiul stang- superficiale lacrimi datorate machiajului! Mereu. Dar eram in sfarsit pregatita de o intalnire cu oameni.

As vrea sa cumpar o carte! Ah, banii ii dau chiar eroului...Da...
E cam racoare. Pe o jumatate a corpului se urca o toropeala, sunt cuprinsa puternic cu ambele brate. Nu fac nimic Sunt poate deshidratata...Ma feresc si-acum sa spun " vulnerabila"- desigur, sunt din nou intre oameni, daca privesc spre dreapta scaunul nu e ocupat. De ce stai tu in stanga?
Da, m-am retras din subiect. De ce stai tu in stanga? incep sa cred ca m-am tras din predicat. dupa predicat o interjectie.
Voiam sa spun ca inainte de a intra in aceasta sala, am vazut o oglinda.Timpul era de peste 120 de secunde de cand ma despartisem de carti. Sa fi fost cam 300 si de secunde -maxim. Din profil umerii mei se aplecau. in portret machiajul stricat si parul ravasit. De ce nu pot sta drept si in fata cartilor?
Am observat ca nu eram complet imbracata in alb. Pantalonii mei purtau o alta culoare. As vrea picaturi reci de apa cazand. Ar intra in trupul meu nemachiat, in chipul dezbracat si s-ar contopi. As uita de apa si de oameni. M-ar machia niste cuvinte, mi-ar contura unduirile niste povesti si atunci as sta drept...Ma contrazic?
Prea multe ganduri...prea multe.
Cert e ca as vrea ca filele cartii tale, omule, sa nu-mi aplece umerii si ca emotiile lor sa fie picurii recazandu-mi pe trupul gol, sa-mi umple sufletul, sa-l inunde.
Cu primii zori copilul alearga frunzele. Cand trece toamna ei, degetele nu mai ating sunete de pian...barbatul se retrage in pantec, caldura in zori si raze din ochiul spart al unui geam, din mijlocul cuvantului ce arde, femeie- pe fila unei carti

miercuri, 9 aprilie 2008

Statuia...ea

Intregul ei trup
se impletea cu flori impietrite
Fiecare atingere
se imprima in infinit
Intregul ei trup
se pierdea in gri
Etern

luni, 17 martie 2008

Firul

Martora a iubirii altora
observ copacii cum se uita la mine...
Refuz sa ma gandesc mai departe.
Acoperisul caminului tradeaza-un rosu apus
Ploi multe s-au rasfrant asupra lui,
Ploi...
Azi e doar atata lumina
cat sa nu-ti frangi gatul
cazand in intuneric...

marți, 11 martie 2008

In gri deschis


Copacii mei nu sunt ca ieri, ca azi
Sunt prea umbriti de mantia
batranei...intristare
Trag banca la o parte,
Ma-ndepartez c-un gand...
n-as vrea ca ziua asta
sa-mi cante amorul frant!
Chiar parcul e mai gol
si pustiit de vise,
copacii aplicati si
falsa profunzime.
Nici frunzele nu cad,
nici vestede, nici albe,
nici umerii mei goi nu se ascund
de soare
nici soare-n trista zare...

Absenta-i constatare
E doar un fapt.

o pasare mai canta-n departata lume
si gri deschis in oameni,
in ochii tai, straine,
seninul tau apune...
Oh...monotona viata!

Pean


"Nu trebuie intelese sentimentele,-
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie intelesi porcii,-
ei trebuie sa fie mancati.
Nu trebuie intelese florile,-
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie inteleasa pasarea,-
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa...
Nu trebuie mai ales sa intelegem,-
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
intr-adevar mai ales sa fi fost."

...Nichita

luni, 10 martie 2008

Strigarea numelui


"Eu i-am aratat ei o piatra verde
si am rugat-o sa nu plece.
Eu i-am aratat ei un cal cu sapte sei
si i-am spus: nu pleca!
I-am aratat o piatra zemoasa si i-am spus:
Mananc-o si nu pleca, nu pleca!
Pe fiul tatalui meu i l-am aratat ei.
I-am spus: uite ce tata frumos am!
Ramai si nu pleca!
I-am aratat un trifoi cu patru capre;
o inima cu doua trupuri;
o pasare care zbura inlauntrul oului
si i-am spus: nu pleca tu de la mine!
Dar ea
a plecat pentru ca incepuse sa plece.
Am strigat dupa ea:
Spune-mi macar cum te cheama, daca pleci,
spune-mi macar cum te cheama!
Ea
si-a intors numai atata chipul
cat sa-i fie profil peste umar,
si-a spus ceva din care am auzit
daca am auzit...
mie singuratecului mi s-a parut
ca mi-a zis:
A venit toamana, e timpul ca indragostitii
sa stie numele iubitelor lor-
dupa cum frunzele cand soarele le bate
banuiesc ca au umbra...!
Cred ca umbra era cuvantul pe care
l-am deslusit,
inainte de a pleca Umbra.
Iubita mea.
Iubita frunzelor..."

Nichita Stanescu

duminică, 9 martie 2008

Asternand nesabuitul in atingeri necunoscute


Centrul universului uitat e prea departe
e prea departe ca tu sa-l mai pierzi!
Te pierzi in schimb in neguri de amoruri frante
si pierzi insasi amorul gandului nespus...
Tu, nesupus, esti ratacit in carnavalul mastii,
Dar nu porti masca lumii,
ci a iluziei fata
Visand, tu fredonezi prapastia unui gand:

Ritualul fiintei voastre un univers impaca,
Puternice vibratii in trupul tau pulseaza!

fiori de nicaieri,
dar sufletul restanta...
Ce-ti pasa?
Chiar cerul si cu marea un univers incheaga..!

luni, 3 martie 2008

Vant

Verde
Oh!
Atata verde sa-mi incante viata...
Fraged ca sufletul lui...
Fara de taine tainuind,
Verde uman.
Frunza.
Frunza tu si neagra si verde
Tu, nastere si moarte...
Ca noi,
voi frunze, sunteti!
ca noi, in atingeri tematoare...
Ca noi, asezati unu-ntr-altul
pe un singur pamant.
Doar deasupra noastra,
netarmuitul acestui albastru
ne poate sfida
pamanteana dragoste,
rapindu-ne.
Verde, verde in umbra si in soare...
ce combinatie perfecta
i-ar da umbra luminii!
Ce combinatie perfecta daca tu ai avea umbra!
Sa nu faci tu umbra pamantului!
Ce indignare, dragule...

sâmbătă, 1 martie 2008

vineri, 29 februarie 2008

Facand lumina in mine


"Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?"


Ana Blandiana

miercuri, 27 februarie 2008

Trup gol



Tu...tu...tu
si aerul asta atat de rece
si intunericul asta din camin
tu mereu, ca si altadata,
ca niciodata
Tu, acelasi inger ce-mbraca
atat de strasnic
pornirile de demon...
Dar vad ca umbra aripilor tale
atarna greu
a victimelor, regretata desfranare
Mai canta-mi tu un ultim cantec,
Iubeste-ma-ntr-un singur dans
si piei!
piei de tinere fecioare-n lumea ta
nebun prea mare!
deschide ochii si nu conta
ca-i inchisoare
in lumea ta,
doar poti lasa ispita-mbietoare
si poti urma in urma ta
o umbra spre scapare

duminică, 10 februarie 2008

Nechemat



Sunt clipe...
simt...
pulsul tineretii
alearga
rasuna
asurzitor
si urla
de spaima
in sufletu-mi
nebun...!
Opreste-te!
opreste-te iti spun
Te rog, opreste-te!
Dar ca un gong
izbeste
atat de puternic!
Ca tacerea lui,
mi-este surzenie.
...si fara glas
aud loviturile
tot mai aprinse...
ca pulsul
unui
vis renegat

vineri, 8 februarie 2008

Pentru tine




as sorbi picurii de ploaie...sa nu mai cada-n lacrimi pe pamant
as sterge "pamant" si as scrie" lumina"
as invata sa numar de la doi si restul ar fi continuarea a doi...
as pune-n dictionar "atingere" langa "infinit"
i-as spune calator doar celui ce iubeste, caci spera
as crede curat cuvantul strigat din ochi, din buze, din tot!
as rade de fumul ce crede-a ne minti, caci stiu ca-i un simplu fum..

"curaj" e fara antonim,
iar "trist" nu-l dau celor ce plang, doar celor ce au citit la "a"
si spun ca muntele e siguranta

as aduna fir cu fir de colb daca n-as sti deja
ca te afli gata format din toata lumina,
aceeasi "lumina" inlocuita,
care mangaie, arde si
naste...ce naste?doar tot ce poti vedea...
incepand cu o dimineata

dorinta


Eu incercam
sa rostogolesc
in aer
eternul
"te iubesc"...
Dar iata ,
ca se prabusea
inainte de-a -l
putea rosti
in gand macar.
De aceea,
cu ac de gamalie,
l-am facut
decoratie
pe o
pagina.
Acum observ
ca
te iubescul
meu
mazgaleste albul.

Desen dupa natura











"De ce sa ne intelegem unii cu altii,
de ce sa iepure, de ce sa cal,
de ce sa elefant, de ce sa covrig,
de ce sa brad, de ce sa stejar.
De ce, de ce!
Ca un pacat este viata, -ca un exil.
Ce bine mi-a fost pana cand maica-mea
s-a intalnit cu taica-meu.
De ce sa ma treziti din somn,
de ce sa va spun ca sunteti urati!
Sunteti urati dragii mei,
tulburatori de urati sunteti dragii mei,-
lasati uratul sa vina la mine!"

Nichita Stanescu

joi, 7 februarie 2008

Cetatean al patriei


" Cea mai importanta idee este cea care se repeta secunda de secunda in al meu creier.
Sint fericit ca sint cetatean al Romaniei.
Cand sint trist, sau cand nu sint trist, cand sint inspirat, sau cand sint bleg, sau numai obosit, -cand sint vizionar, sau cand mi-e somn de mine insumi, -toate acestea le gandesc si le formulez in minunata limba romana.
Nationalitatea nu este o analiza de sange, ci o optiune. Domnul Rosenthal care a pictat cu inflacarare chipul femeii, "Romania Revolutionara", cu salba de aur pe deasupra de sanii laptosi, pentru mine a fost un bun roman. Domnul meu profesor de liceu, cand m-a invatat sa gandesc cu subiect si predicat in miraculoasa limba romana, nici o secunda nu mi-a dat prin creierul meu tanar ca nu poate fi altceva decat un brav cetatean al patriei mele.
Sintem ceea ce iubim. De la Altamira incoace, taurele arata colorat. Culoarea cea mai scumpa inimii mele este culoarea limbii romane.
Dragii mei, nu va mai lasati provocati de superstitiile unor fosti tradatori, a unora care-si spuneau lor insile oameni si se laudau ca sint romani, fara macar sa stie taina acestei sperante umane care se numeste limba romana.
A fi cetatean roman este o dragoste si o optiune, iar nu o stare sangeroasa a eprubetei.
Dragii mei, ce frumoasa este Romania luptatoare si cu salba de aur pe sanii laptosi!"

Nichita Stanescu

joi, 31 ianuarie 2008

Cantec






"Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini."

duminică, 27 ianuarie 2008

Sortit







Caci cel cu ramuri inverzite
nu mie ci tie iti este...
Caci ma-nvaluie-n sentimente...
imbratisata-mi sunt de crengile,
care nu din mine, ci din tine-si iau
cutezanta de-a se naste-
pastrand inca adanc in trup durerea
facerii,
de care-i alearga nebun radacinile-i
sub pamant,
oprind fuga crengilor in inalt,
dar nu din mine,
ci din tine apare neincetat
frunza verde , a
vestmantului sau
ucigator
E frig.
E curat.
Pamantul e ud.
Omul tace.
S-ar plimba printre acesti pomi...
Ce nu il lasa?
Omul e captiv inauntrul sau...
Inauntrul sau e adapost-
De-acolo priveste pamantul ud.
Portret static in exterior.
Ca un fluture prins, frunzele se zbat langa copaci.
In neclintirea lor, statuile copacilor ma privesc.
Ochii mei nu clipesc,
Observ.
Inspir ud, mirosul trunchiului lor...
Ei imi respira sufletu-n vazduh...
E frig
E curat

joi, 24 ianuarie 2008


Noi unul suntem de azi inainte.
Vazut-ai tu umbra mea pe strada?
Umbro, tu ai crezut vreodata
ca una doar numindu-te
dintotdeauna ,
se vor iubi doi sub numele tau?
Am sa va spun ca eu nu merg
ascunsa pe picioarele lui,
S-a intamplat doar intr-o zi
sa pasim pe aceeasi clipa,
sa atingem acelasi zambet
si orbi sa alergam,
disperati spre lumina.

Sunt oameni
seriosi aici...
Si tu nu stii
ca..om serios
nu inseamna
sa suferi
Inseamna sa rabzi
orice bucurie
fara
sa-i expui ranile,
sa-ti asumi ideea
si concluzia
fericirii tale.

Dar sa iubesti,
aceea nu ti se
adauga, desigur,
a fost ideea mea.

duminică, 20 ianuarie 2008



Daca vrei sa tii aceasta camera-nchisa
Te vad de la geam
privirea in ganduri ti-e prinsa
Te-asezi mai apoi
in timpul povestii nescrise
de mine,
desprinsa de tine

si-mi jurai tu zambetul de dimineata,
stiam de pe-atunci
c-a-ti iubi fiinta prea tare
prea putin fi-va
acum...cand moare ascunsa
in a trupului neinduratoare, tainica
...Departare

exclusiv catre tine


tu ia-ti un timp trecatorule
sa poposesti in clipa cea eterna,
tu ia timpul om cu ochi ingandurati
si tinandu-l de-o mana arata-i
ca a ingalbenit frunza.
Va vedea el singur
ca
acesti copaci continua sa creasca

Iar tu vei simti cum crengile lor
sunt trupuri imbratisate in eter
si frunzele ce se-nfioara
pe pamant, sunt atingeri...
aerul, acesta rece, dragule,
e..spaima nuditatii mele.

Indrazneste trecatorule om
sa te opresti clipa,
sa asculti.