luni, 8 octombrie 2007

La ultimul etaj

"Ea sta singura acum la ultimul etaj,
mirosul ei suav palpaie,
orasul se indeparteaza-inhamat la cainii
vagabonzi si flamanzi

Sa punem paine pentru vrabii
si trupurile noastre uscate si faramitele
sa le punem
pentru piscurile de argint si flamande
ale zeilor nevorbitori

Mai multa mila pentru stelele care rasar,
mai multa compasiune pentru raza
de la luna,
mai mult frig pentru pietrele inghetate
si mie,
mie, pentru mine, -mai mult aer.
Ma sufoc; mai mult aer!"