marți, 25 septembrie 2007

dc-iris

D-delia,
C-cristi
I-iulia
R-roxana
I-ioana
s-stefania(fani)

dc-iris s-a numit povestea unor copii care acum au 19 ani si aripi de studenti, puternice pentru a imbratisa tot neprevazutul vietii!
O toamna de scoala din colegi si prieteni, (Fani, Iulia,Delia, Cristi-colegi apoi Ioana si Roxana la filo pe cand altfel erau prieteni grupati separat) cu ganduri de locatie pentru revelionul din primul an de liceu, a creat un cerc de neuitat...un cerc din prima noapte de rev impreuna, in care ne juram iubire vesnica, un cerc de oameni care cantau la chitara Padure nebuna si Tu.., Taina, oameni care renuntau la inhibitii din dorina de a cunoaste , care citeau si faceau schimb de carti discutand in Terra despre ele, la lumina omului de zapada, ce nu se topea la flacara lumanarii ce ardea de fapt in noi..
Pe lacul cetatii lasam urme de ingeri si ne iubeam..uitand in anul acela de realitate , departe de tot ce ne inconjura, dar atat de apropiati , atat de uniti de cercul nostru..priviri tin minte si zambete dar si lacrimi, maini unite, saci de dormit, excursii multe, oamenii mei!
Au trecut ceva ani, anii de liceu, noi am ramas impreuna , cercul nostru va fi din nou ca si asta- seara in care din nou, pe covor, ca la inceput , la flacara unei lumanari, ne-am strans cei irisi ce nu se vor lipsi vreodata de "dc"...
Plecam la facultati in orase diferite, nu stiu cum vor mai fi anii ce urmeaza, cum vom trai, dar noi nu putem, cum am putea uita de noi? nu vom uita..atatea lucruri trec prin viata, viata insasi e efemera , dar in trecerea aceasta oamenii conteaza cel mai mult si ei nu se duc asa ca bucuriile sau tristetile, oamenii adevarati nu trec, ei raman ! Se strecoara pe un furis inconstient si se ascund atat de bine incat se pierd chiar ei in viata ta, sunt ai tai cu bune , cu rele, ca si tine, nu-i mai poti alunga, ai plecat cu ei la drum! cu voi...
Simt asa ca ma voi schimba mult cumva , ca se vor intampla lucruri in viata mea, va iubesc oameni buni, veti fi mereu cu mine, va port mereu ca pe o decoratie, ca pe o inima ..
...vor mai fi zile si vacante!

duminică, 23 septembrie 2007

Transparenta


"Am intins o mana
Si-am simtit cum tremura
nevazut aerul
Plangeam cu lacrimi nevazute
Plangeam soarta aerului
Nevazut de intuneric
Am inceput sa intreb de ce
Exista lucruri nevazute
Am inceput sa-ntreb
Sa urlu-dar
Nimeni nu mi-a raspuns
Am intins o mana
Si-am simtit nevazutul"